opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

ADORMIT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, moale. ♦ Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

ADORMIT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, moale. ♦ Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

ADORMIȚELE s. f. pl. (Bot.) 1. Dediței. 2. Zorele. 3. (Reg.) Volbură. – De la adormi.

adormit2, ~ă [At: PSALT. SCH. 255/18 / V: (îrg) adur~[1] / Pl: ~iți, ~e / E: adormi] 1 a Care doarme. 2 a (Nob; fig) Amorțit. 3-4 smf, a (Fig; îlb) Mort. 5 a Care a fost adus în stare de somn. 6 a (Fig) Alinat. 7 a (Înv; fig) Omorât. 8 a Somnoros. 9 a (Fig) Lipsit de vioiciune. 10 a (Fig) Încet la treabă.

  1. Varianta adurmit nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

adormițele sfp [At: PANȚU, PL.2/ E: adormit + -ele] (Bot) 1 Dediței (Pulsatilla montana). 2 Zorele (Pharbitis purpurea). 3 (Trs) Volbură (Convolvulus arvensis).

ADORMIȚELE sf. pl. 🌿 1 = DEDIȚEI 2 Trans. = ZORELE 1 3 Trans. – VOLBURĂ [adormit].

ADORMIȚELE s. f. pl. (Bot.) 1. Dediței. 2. Zorele. 3. (Reg.) Volbură. – Adormit + suf. -ea.

ADORMIT, -Ă, adormiți, -te, adj. 1. Care este cuprins de somn (Fig.) Înainte, cîmpii drepte, neclintite în lună. La dreapta, departe, o cetate neagră adormită în fundul zării. SADOVEANU, O. I 131. Și prin satul adormit Doar vreun cîine-n somn mai latră răgușit. COȘBUC, P. I 48. ◊ Care n-a dormit destul, căruia îi mai este somn, somnoros. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, domol, leneș. Nu-i venea lui... să-l crează neștine că este neharnic, mototol și adormit. ISPIRESCU, L. 109. 3. Fig. (În stil bisericesc, uneori cu determinarea «întru domnul» sau «de veci») Mort, decedat. Magaziile noastre de grîu erau fostele chilii ale adormiților părinți. GALACTION, O. I 7 ◊ (Substantivat) La ce-am mai plînge pe-adormiții întru domnul? VLAHUȚĂ, P. 107.

ADORMIȚELE s. f. pl. 1. Dediței. 2. (Transilv.) Zorele. 3. (Transilv.) Volbură.

ADORMIT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care doarme, cuprins de somn. ♦ Fig. Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de voiciune, greoi în mișcări; leneș. ♦ Fig. (În limbaj bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

ADORMIȚELE s. f. pl. (Bot.) 1. Dediței. 2. (Reg.) Zorele. 3. (Reg.) Volbură. – Din adormit + suf. -ea.

ADORMIT ~tă (~ți, ~te) 1) Care doarme. 2) fig. Care vădește încetineală; molatic; greoi. 3) fig. Care este liniștit; netulburat de nimic; tihnit. 4) și substantival: ~ întru Domnul, ~ de veci mort. /v. a adormi

adormit a. 1. trândav, netrebnic: adormitule! 2. fig. liniștit, mort: oraș adormit.

adormít, -ă adj. Fig. Greoĭ, leneș: adormitule! Liniștit, mort: oraș adormit.

Ortografice DOOM

adormițele s. f. pl.

adormițele s. f. pl., art. adormițelele

adormițele s. f. pl.

Sinonime

ADORMIT adj. v. somnoros.

ADORMIT adj., s. v. mort.

ADORMIȚELE s. pl. v. dedițel, zorea.

adormit adj. v. SOMNOROS.

adormițele s. pl. v. DED1ȚEL. ZOREA.

Antonime

Adormit ≠ deștept

Intrare: adormit (adj.)
adormit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adormit
  • adormitul
  • adormitu‑
  • adormită
  • adormita
plural
  • adormiți
  • adormiții
  • adormite
  • adormitele
genitiv-dativ singular
  • adormit
  • adormitului
  • adormite
  • adormitei
plural
  • adormiți
  • adormiților
  • adormite
  • adormitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: adormițele
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • adormițele
  • adormițelele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • adormițele
  • adormițelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adormit, adormităadjectiv

  • 1. Care adoarme, cuprins de somn. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    antonime: deștept
    • format_quote figurat Înainte, cîmpii drepte, neclintite în lună. La dreapta, departe, o cetate neagră adormită în fundul zării. SADOVEANU, O. I 131. DLRLC
    • format_quote figurat Și prin satul adormit Doar vreun cîine-n somn mai latră răgușit. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
    • 1.1. Care n-a dormit destul, căruia îi mai este somn. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: somnoros
    • 1.2. neobișnuit figurat Amorțit. MDA2
      sinonime: amorțit
    • 1.3. figurat Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: domol leneș moale
      • format_quote Nu-i venea lui... să-l crează neștine că este neharnic, mototol și adormit. ISPIRESCU, L. 109. DLRLC
    • 1.4. figurat adesea substantivat În limbajul bisericesc: decedat, mort. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: decedat mort
      • format_quote Magaziile noastre de grîu erau fostele chilii ale adormiților părinți. GALACTION, O. I 7. DLRLC
      • format_quote La ce-am mai plînge pe-adormiții întru domnul? VLAHUȚĂ, P. 107. DLRLC
    • 1.5. Care a fost adus în stare de somn. MDA2
    • 1.6. figurat Alinat. MDA2
      sinonime: alinat
    • 1.7. învechit figurat Omorât. MDA2
      sinonime: omorât
etimologie:
  • vezi adormi DEX '09 MDA2 DEX '98

adormițele, adormițelesubstantiv feminin plural

botanică
etimologie:
  • de la adormi DEX '09
  • Adormit + -ea. MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.