2 intrări

15 definiții

adormitá vi [At: PSALT. SCH. 287/8/ V: adur- / Pzi: -tez / E: a- + dormita] (Înv) A adormi (1).

adormít1 sn [At: CORESI, ap. HEM 365/ V: (îrg) adur- / E: adormi] 1-6 Adormire (1-6).

adormít2, -ă [At: PSALT. SCH. 255/18 / V: (îrg) adur- / PI: -iți, -e / E: adormi] a 1 Care doarme. 2 a (Nob; fig) Amorțit. 3-4 smf a (Fig; îlb) Mort. 5 a Care a fost adus în stare de somn. 6 a (Fig) Alinat. 7 a (Înv; fig) Omorât. 8 a Somnoros. 9 a (Fig) Lipsit de vioiciune. 10 a (Fig) Încet la treabă.

ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, moale. ♦ Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. ♦ Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, moale. ♦ Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. 1. Care este cuprins de somn (Fig.) Înainte, cîmpii drepte, neclintite în lună. La dreapta, departe, o cetate neagră adormită în fundul zării. SADOVEANU, O. I 131. Și prin satul adormit Doar vreun cîine-n somn mai latră răgușit. COȘBUC, P. I 48. ◊ Care n-a dormit destul, căruia îi mai este somn, somnoros. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, greoi în mișcări, domol, leneș. Nu-i venea lui... să-l crează neștine că este neharnic, mototol și adormit. ISPIRESCU, L. 109. 3. Fig. (În stil bisericesc, uneori cu determinarea «întru domnul» sau «de veci») Mort, decedat. Magaziile noastre de grîu erau fostele chilii ale adormiților părinți. GALACTION, O. I 7 ◊ (Substantivat) La ce-am mai plînge pe-adormiții întru domnul? VLAHUȚĂ, P. 107.

ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care doarme, cuprins de somn. ♦ Fig. Somnoros. ♦ Fig. Lipsit de voiciune, greoi în mișcări; leneș. ♦ Fig. (În limbaj bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.

ADORMÍT adj. v. somnoros.

ADORMÍT adj., s. v. mort.

ADORMÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care doarme. 2) fig. Care vădește încetineală; molatic; greoi. 3) fig. Care este liniștit; netulburat de nimic; tihnit. 4) și substantival: ~ întru Domnul, ~ de veci mort. /v. a adormi

adormit a. 1. trândav, netrebnic: adormitule ! 2. fig. liniștit, mort: oraș adormit.

adormít, -ă adj. Fig. Greoĭ, leneș: adormitule! Liniștit, mort: oraș adormit.

adormitéz v. intr. (lat. addormito, -áre, d. addormire, a adormi. V. dormitez). Vechĭ. Adorm. – În vest adurmitez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: adormit
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adormit adormitul adormi adormita
plural adormiți adormiții adormite adormitele
genitiv-dativ singular adormit adormitului adormite adormitei
plural adormiți adormiților adormite adormitelor
vocativ singular
plural
Intrare: adormita
adormita
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.