2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

adoptáre sf [At: DA ms / PI: -tări / E: adopta] 1 Înfiere. 2 Însușire a felului de a vedea al altuia. 3 Însușire a comportamentului altuia. 4 Acceptare a unei păreri, metode etc. 5 Alegere cu predilecție. 6 Acceptare (prin vot). 7 (Îs) ~ a legilor Votare a proiectelor de lege de către organele legislative.

ADOPTÁRE, adoptări, s. f. Acțiunea de a adopta. ◊ Adoptarea legilor = votare a proiectelor de legi de către organele legislative. – V. adopta.

ADOPTÁRE, adoptări, s. f. Acțiunea de a adopta.Adoptarea legilor = votare a proiectelor de legi de către organele legislative. – V. adopta.

ADOPTÁRE, adoptări, s. f. Acțiunea de a adopta. 1. Adopție. 2. Însușire, acceptare a felului de a vedea al altuia, primire a unei' păreri, a unei metode. ♦ Acceptare în urma unui vot. După adoptarea legilor de către Marea Adunare Națională, ele sînt semnate de președintele și de secretarul Prezidiului și publicate în Buletinul Oficial. CONST. R.P.R. 19.

ADOPTÁRE, adoptări, s. f. Acțiunea de a adopta.

adoptáre s. f., g.-d. art. adoptắrii; pl. adoptắri

adoptáre s. f. (sil. mf. ad-) → optare

ADOPTÁRE s. v. înfiere.

ADOPTÁRE s.f. Acțiunea de a adopta. [< adopta].

adoptá vt [At: CĂLINESCU, E. O. I, 233 / Pzi: adópt și -téz / E: fr adopter, lat adoptare] 1 A înfia un copil. 2 A-și însuși felul de a vedea al altuia. 3 A-și însuși comportamentul altuia. 4 A accepta o părere, o metodă etc. 5 A alege cu predilecție. 6 A accepta ceva (prin vot).

ADOPTÁ, adópt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil. 2. A-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc. 3. A accepta ceva în urma unui vot. – Din fr. adopter, lat. adoptare.

ADOPTÁ, adópt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil. 2. A-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc. 3. A accepta ceva în urma unui vot. – Din fr. adopter, lat. adoptare.

ADOPTÁ, adópt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil după toate formele legale; a lua de suflet. 2. A-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc. ♦ Refl. pas. Planul se făcu, se adoptă și se puse în lucrare. NEGRUZZI, S. I 319. ♦ A accepta în urma unui vot. O lege se socotește adoptată dacă e votată de majoritatea simplă a Marii Adunări Naționale. CONST. R.P.R. 19. – Prez. ind. și: (1) adoptez.

ADOPTÁ, adópt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil. 2. A-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc; a accepta ceva în urma unui vot. – Fr. adopter (lat. lit. adoptare).

adoptá (a ~) vb., ind. prez. 3 adóptă

adoptá vb. (sil. mf. ad-), ind. prez. 1 sg. adópt, 3 sg. și pl. adóptă; conj. prez. 3 sg. și pl. adópte

ADOPTÁ vb. 1. v. înfia. 2. a-și însuși, a primi, (fig.) a îmbrățișa. (~ o nouă credință.)

A adopta ≠ a abandona, a respinge

ADOPTÁ vb. I. tr. 1. A înfia un copil. 2. A-și însuși felul de a fi al cuiva. ♦ A alege cu predilecție, a admite. ♦ A accepta (prin vot). [P.i. adópt, 3,6 -tă, conj. -te. / < lat. adoptare, cf. fr. adopter, germ. adoptieren].

ADOPTÁ vb. tr. 1. a înfia un copil. 2. a-și însuși felul de a fi al cuiva. ◊ a alege cu predilecție. 3. a accepta (prin vot). (< fr. adopter, lat. adoptare)

Intrare: adoptare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adoptare adoptarea
plural adoptări adoptările
genitiv-dativ singular adoptări adoptării
plural adoptări adoptărilor
vocativ singular
plural
Intrare: adopta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adopta adoptare adoptat adoptând singular plural
adoptă adoptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adopt (să) adopt adoptam adoptai adoptasem
a II-a (tu) adopți (să) adopți adoptai adoptași adoptaseși
a III-a (el, ea) adoptă (să) adopte adopta adoptă adoptase
plural I (noi) adoptăm (să) adoptăm adoptam adoptarăm adoptaserăm, adoptasem*
a II-a (voi) adoptați (să) adoptați adoptați adoptarăți adoptaserăți, adoptaseți*
a III-a (ei, ele) adoptă (să) adopte adoptau adopta adoptaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)