ADMONESTAȚIE, admonestații, s. f. (Înv.) Admonestare. – Din fr. admonestation.

admonestat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: admonesta] 1 Mustrat. 2 (D. un subaltern) Dojenit.¹

admonestatie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr admonestation] 1-4 (Liv) Admonestare (1-4).

ADMONESTAȚIE, admonestații, s. f. (Rar) Admonestare. – Din fr. admonestation.

ADMONESTAȚIE s.f. (Liv.) Admonestare. [< fr. admonestation].

ADMONESTAȚIE s. f. admonestare. (< fr. admonestation)

admonestație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. admonestația (desp. -ți-a), g.-d. art. admonestației; pl. admonestații, art. admonestațiile (desp. -ți-i-)

admonestație (înv.) (-ți-e) s. f., art. admonestația (-ți-a), g.-d. art. admonestației; pl. admonestații, art. admonestațiile (-ți-i-)

admonestație s. f. (sil. -ți-e), art. admonestația (sil. -ți-a), g.-d. art. admonestației; pl. admonestații, art. admonestațiile (sil. -ți-i-)

ADMONESTAȚIE s. v. ceartă.