2 definiții pentru mustrat
Explicative DEX
mustrat, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 143/3 / Pl: ~ați, ~e / E: mustra1] 1 (Înv; îla) ~ de cuget Chinuit de remușcări. 2 (Reg; fig; d. obiecte) Aspru, nelustruit.
Tezaur
MUSTRAT, -Ă adj. 1. (Învechit; în e x p r.) Mustrat de cuget = chinuit de remușcări. (Substantivat) Cel mustrat de cuget să silește a împărtăși și celorlalți posomorîrea sa. MARCOVICI, D. 147/3. 2. F i g. (Regional; despre lucruri; ín descîntece) „Aspru, bătut, ciocănit, nelustruit”. Piatră mustrată, Eu nu te calc, Să fii călcată. PĂSCULEASCU, L. P. 145, cf. 361. – Pl.: mustrați, -te. – V. mustra1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mustrat
mustrat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „mustrat” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1