ad hoc adv. într’adins, pentru un scop determinat; Divanurile ad hoc, conferințele deschise în 1857 la București și la Iași, cu scopul anumit de a arăta puterilor europene dorințele poporului român.

DIVANURI AD-HOC v. Adunări ad-hoc.

AD-HOC adv. Anume pentru acest scop. Adunare ~. /Cuv. lat.

AD-HOC adv., adj. pentru un anume scop. (< lat. ad hoc, pentru aceasta)

ad-hoc (divan ~) / (lat.) ad hoc adj. invar., adv.

AD-HOC adv. Pentru aceasta, pentru un anumit scop. [< lat. ad hoc – pentru aceasta].

AD-HOC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ◊ (Adjectival; în expr.) Divanul ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea țărilor romînești. – Lat. lit. ad hoc.

ad-hoc adv., adj.

AD-HOC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. Pretext inventat ad-hoc. ◊ (Adjectival, în expr.) Divanul ad-hoc v. divan.

AD-HOC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ◊ (Adjectival; în expr.) Divan (sau adunare) ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea țărilor românești. – Din lat. ad hoc.

!ad-hoc (lat.) adj. invar., adv. (divanuri ~, a se reuni ~)

AD-HOC (lat.) = Anume. Divanul ad-hoc.

ADUNĂRI AD-HOC, organe cu caracter consultativ în Moldova și în Țara Românească, alcătuite din reprezentanți aleși ai tuturor claselor și categoriilor sociale convocate la Iași și București la 22 sept. / 4 oct., respectiv 30 sept. / 12 oct. 1857. Au hotărît: autonomia și neutralitatea celor două Principate, unirea lor într-un singur stat cu numele de România, numirea ca domn a unui prinț străin dintr-o familie domnitoare din Europa, guvern reprezentativ și constituțional, garantarea colectivă a celor șapte puteri. Numite și Divanuri ad-hoc.

*AD HOC loc. adv. lat. 1 Anume pentru acest scop, întocmit anume: ți-ai și înjghebat o logică de ocazie, un sistem ~ de a gândi (VLAH.) ¶ 2 🔎 Divanurile ~ adunările ținute în Muntenia și Moldova în 1857 spre a arăta dorințele Românilor asupra organizării principatelor (👉 P. IST.).

ad hoc.

Ad-hoc (lat. „Pentru aceasta”, „creat pentru un anume scop”). De aceea adunările ținute în Muntenia și Moldova în anul 1857, cu scopul de a cere unirea țărilor române, au fost denumite „divanuri ad-hoc”. Grigore Alexandrescu folosește expresia în poezia sa O profesiune de credință: „…am cuvinte să cred că la Divanul Ad-hoc Bine lumii o să fac și rol nobil o să joc”. Cuvintele „ad-hoc” se întrebuințează și în vorbirea curentă. Bunăoară, cînd cineva născocește un motiv pentru a se eschiva de la o treabă, sau pentru a-și susține o părere, se poate spune că e un pretext, sau un argument inventat ad-hoc. De acest înțeles al expresiei se servește Vlahuță cînd scrie: „…ți-ai înjghebat o logică de ocazie, un sistem ad-hoc de a gîndi”. IST.

ad-hoc [At: CREANGĂ, A. 152 / E: lat ad-hoc] 1 av Anume pentru acest scop. 2 a (Îs) Divan (sau adunare) ~ Fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și București) și au cerut unirea Țărilor Române.

AD-HOC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ◊ (Adjectival; în expr.) Divan (sau adunare) ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea Țărilor Române. – Din lat. ad hoc.

iadul pe pământ expr. (pop.) situație chinuitoare / greu de suportat.

Iad ≠ eden, paradis, rai

A, ab, ad... Cu aceste prepoziții latine s-au format numeroase expresii. lată cîteva mai răspîndite: Ab absurdo (prin reducere la absurd); Ab antiguo (din vechime); Ab hoc et ab hac (de la aceasta și de la aceea); Ab imo pectore (din tot sufletul); Ab initio (de la început); Ab intestat (fără testament); Ab irato (sub imperiul mîniei); Ab origine (de la obîrșie); ș.a. Ad acta (la acte, la dosar); Ad gloriam (pentru glorie); Ad hominem (la om, personal); Ad honores (onorific, fără plată); Ad infinitum (la nesfîrșit); Ad interim (interimar, provizoriu); Ad libitum (după plac, pe alese); Ad litem (pentru un proces); Ad litteram (după literă, cuvînt cu cuvînt); Ad patres (referitor la strămoși); Ad perpetuam rei memoriam (spre veșnică amintire); Ad rem (la problemă, la obiect, precis); Ad unum (pînă la unul); Ad usum (după obicei); Ad valorem (după valoare); ș.a. A fortiori (cu atît mai mult); A minima (prea puțin); A priori (din cele dinainte); A posteriori (din experiență) ș.a.

iad s. n., (situații) pl. iaduri

ad-interim / (lat.) ad interim adj. invar.; abr. a.i. / ad int.

Hell is paved with good intentions (engl. „Iadul e pavat cu intenții bune”) -Sensul acestei expresii este că bunele intenții nu sînt nici o scuză pentru faptele rele, căci și iadul (simbol superlativ al răului și al suferinței), invocînd explicația că pedepsele crunte aplicate acolo ar fi sancțiuni juste și meritate pentru păcatele și nelegiuirile făptuite pe pămînt, s-ar putea lăuda astfel că e „pardosit cu intenții bune”. Această izbutită imagine aparține criticului englez Samuel Johnson care a scris „Viața poeților englezi”, și fraza se află în „Viața lui Boswell”, datînd din anul 1775. Paternitatea nu-i totuși întreagă a lui, deoarece ideea se găsește și într-o lucrare mai veche (Iacula prudentum) de George Herbert (1633), dar altfel exprimată: „ladul e plin de bune păreri și dorinți”. Johnson însă a sprijinit ideea cu o formulare atît de plastică, încît stă în picioare de aproape două veacuri. Expresia, încetățenită în numeroase graiuri, circulă azi mai frecvent în versiunea ei franceză: „Lenfer est pavé de bonnes intentions.” LIT.

ad valorem (lat.) loc. adj., loc. adv.; abr. a.v. / ad val.

ad rem (lat.) loc. adv.

ad litteram (lat.) loc. adj., loc. adv.; abr. ad litt.

iad s.n. (înv.) otravă, venin.

ad libitum (lat.) loc. adj., loc. adv.

valorem (ad ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (taxe ~, a taxa ~); abr. ad val./a.v.

litteram (ad ~) (lat.) loc. adj., loc. adv.; abr. ad litt. (traducere ~, a traduce ~)

libitum (ad ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (interpretare ~, a interpreta ~)

iad s. n., (situații) pl. iaduri

ad litteram loc. adv.

ad libitum loc. adv.

ad libitum (loc. lat. „după dorință”) 1. Indicație ce arată prezența facultativă a unui instrument sau a unei voci într-un ansamblu (1, 2), contrar lui obligato* (v. acompaniament). 2. Indicație ce dă interpretului libertatea de a-și alege nuanțele și tempoul (2), întâlnită mai frecvent în dreptul unei coroane* sau al unei cadențe (2); în acest sens, sin. cu a piacere*; abrev. ad lib.

talpa iadului expr. 1. (basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor. 2. om foarte rău / păcătos. 3. babă rea.

AD-INTERIM adj. invar. interimar. (Ministru ~.)

AD PATRES (lat.) la strămoși – Locuțiune folosită în expresiile familiare: a se întoarce ad patres („a muri”), a trimite ad patres („a ucide, a trimite pe lumea cealaltă”).

AD LIBITUM (lat.) după voie; la alegere – A executa o bucată muzicală ad libitum, în conformitate cu dorința de interpretare a artistului.

Talpa iadului, personaj feminin nefast în mitologia românească, închipuit ca un fel de mamă a dracilor și cumulând atributele cele mai nefaste ale Iadului, ca: răutate, perfidie, spiritul răzbunării, dar și lașitate.

iad, iaduri s. n. Loc în care, în credința creștinilor, sufletele păcătoșilor sunt supuse la chinuri veșnice; infern, gheenă, tartar. ◊ Valea iadului v. vale. – Sin sl. jadŭ.

ADLITTERAM adv. exact, întocmai, literal, textual. (A reprodus ~ cele citite.)^[1]

a trece prin toate chinurile iadului expr. a suferi un lung șir de persecuții; a avea parte de multe necazuri și nenorociri.

iad (iaduri), s. n. – Infern, gheenă. Gr. ἄδης, prin intermediul sl. jadŭ (Cihac, II, 145; DAR; Conev 107), cf. bg., sb., rus. ad. – Der. iedui, vb. (Trans., a tortura, a chinui).

IAD s. (BIS.) infern, (livr.) gheenă, tartar, (înv.) matca focului.

AD-INTERIM adj. interimar. (Ministru ~.)

iad s. n., pl. iaduri

ad-interim adj. invar.

AD-LITTERAM adv. exact, întocmai, literal, textual. (A reprodus ~ cele citite.) corectat(ă)

ad valorem loc. adv.

IAD s. (BIS.) infern, (livr.) gheenă, tartar, (înv.) matca focului.

!ad-interim (lat.) adj. invar., adv. (ambasadori ~, a numi ~ ambasadori); abr. a.i./ad int.

ad^[1] sn vz iad

1) ĭad și (vechĭ) ad n., pl. urĭ (vsl. ĭadŭ și adŭ, rus. ad, vgr. ῾ades, ĭad, d. ῾Ades, Hades, Plutone, zeu ĭaduluĭ). Infern, locu unde păcătoșiĭ sufere chinurile eterne pe lumea cealaltă, după credința ĭudaică și creștinească. Fig. Loc neplăcut, stare nesuferită. Peatra ĭaduluĭ, V. peatră. Talpa ĭaduluĭ, babă răutăcĭoasă.

ad-interim ain [At: DN³ / E: lat ad interim] Care ține provizoriu locul titularului Si: interimar.

AD-INTERIM (lat.) = În locul cuiva. Ministrul X este și ad-interim la finanțe.

AD VALOREM (lat.) = După valoare. Plata vamei este ad valorem, după valoarea lucrurilor.

AD REM (lat.) = La subiect. A răspunde ad rem.

AD LITTERAM (lat.) = întocmai. A urmat sfatul ad litteram.

*AD LITTERAM loc. adv. lat. Fără schimbare, întocmai, vorbă cu vorbă: a reprodus discursul ad litteram.

AD LIBITUM (lat.) = După voie.

*AD LIBITUM loc. adv. lat. După plac, după voie, ori-cum.

iad² sn [At: PSALT. SCH. 454/2 / Pl: ~uri / E: vsl ꙗдь] (Slî; liv) 1 Venin. 2 Otravă.

iad¹ sn [At: PSALT. SCH. 39/6 / Pl: (înv) ~uri / E: vsl ꙗдь, адь] 1 (Bis) Loc în care, după moarte, sufletele păcătoșilor ar fi supuse la chinuri veșnice Si: gheenă, infern. 2 (Fig) Situație chinuitoare, greu de suportat. 3 (Îs) Zgomot ca în (sau de) ~ Zgomot asurzitor. 4 (Îs) ~ de întuneric Beznă. 5 (Fig) Mizerie. 6 (Fig) Chin sufletesc. 7 (Îvr) Foc mare.

ad-referendum av [At: DN³ / E: lat ad referendum] Termen folosit la semnarea unui tratat internațional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privința semnării tratatului.

ad valorem la [At: DEX² / E: lat ad valorem] (D. calcularea taxelor vamale) După valoare.

AD LITTERAM adv. Cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; întocmai, literal, textual. – Loc. lat.

ad litteram av [At: DN³ / E: lat ad litteram] 1 Cuvânt cu cuvânt Si: literal. 2 Fără nici o schimbare Si: întocmai.

ad libitum av [At: DN³ / E: lat ad libitum] 1 După voie. 2 După faptă. 3 După plac. 4 Oricum.

IAD, (2) iaduri, s. n. 1. (În multe religii) Loc în care sufletele păcătoșilor sunt supuse la chinuri veșnice pentru a-și ispăși păcatele din timpul vieții; infern, gheenă. 2. Fig. Situație chinuitoare, greu de suportat. – Din sl. jadu.

AD-INTERIM adj. invar. Care ține locul titularului, care este provizoriu; interimar. Ministru ad-interim. [Scris și: ad interim] – Loc. lat.

AD VALOREM loc. adv. (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. – Loc. lat.

AD REM loc. adv. La obiect. – Loc. lat.

AD LITTERAM loc. adj., loc. adv. Cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; întocmai, literal, textual. – Loc. lat.

AD LIBITUM loc. adj., loc. adv. După voie, după faptă, după plac; oricum. – Loc. lat.

ad, V. ĭad.

AD- pref. „adaos”. (< fr. ad-, cf. lat. ad, lângă)

AD LIBITUM adv. După voie, după faptă, după plac; oricum. – Loc. lat.

AD VALOREM adv. (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. – Loc. lat.

patres (ad) adv. mort, lit. (transportat) la părinți: noi te credeam ad patres AL.

AD REFERENDUM loc. adj. (despre acte, tratate) cu condiția de a se obține aprobarea superioară. (< lat. ad referendum, pentru a referi)

iad n. 1. locaș întunecos în pământ unde cei păcătoși sufăr pedeapsa eternă (după concepțiunea iudaico-creștină); 2. fig. loc neplăcut, stare nesuferită. [Vechiu-rom. ad = slav. adu (din gr. HADES, locaș întunecat sau invizibil)].

ad litteram adv. vorbă cu vorbă.

ad libitum adv. după bunul plac, după voia cuiva.

‡AD (pl. aduri) sn. Iad: tu Capernaum, ce pănă la ceriu înalți-te, pănă la ~ deștinge-veri (COR.) [vsl.].

IAD ~uri n. 1) Loc unde se crede că sufletele păcătoșilor sunt supuse, după moarte, la chinuri veșnice; infern; gheenă. 2) Loc cu condiții insuportabile. 3) fig. Stare de nefericire. [Monosilabic] /<sl. jadu

AD-INTERIM adj. invar. Care exercită o funcție temporară; provizoriu; interimar. /Cuv. lat.

AD LITTERAM adv. Literă cu literă, întocmai ca în textul original; textual. /Cuv. lat.

AD-INTERIM adj. inv. care ține locul titularului; interimar. (< lat. ad interim, între timp)

AD VALOREM loc. adv. (despre calcularea taxelor vamale) după valoare. (< lat. ad valorem)

AD REM loc. adv. la obiect. (< lat. ad rem)

AD PATRES loc. adv. (fam.) a se întoarce ~ = a muri; a trimite ~ = a ucide. (< lat. ad patres, la strămoși)

AD-INTERIM adj. invar. Care ține locul titularului, care este provizoriu; interimar. Ministru ad-interim. – Loc. lat.

AD LITTERAM loc. adv. cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; literal, textual. (< lat. ad litteram)

AD LIBITUM loc. adv. după voie, după plac, oricum. (< lat. ad libitum)

AD-INTERIM adj. invar. Provizoriu, interimar. [< lat. ad interim – între timp].

AD VALOREM loc. adv. (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. [< lat. ad valorem].

AD REFERENDUM loc. adj. Termen folosit la semnarea unui tratat internațional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privința semnării tratatului. [< lat. ad referendum – pentru a referi].

AD LITTERAM loc. adv. Cuvînt cu cuvînt, fără nici o schimbare, întocmai; literal. [< lat. ad litteram – cum este scris].

AD LIBITUM loc. adv. După voie, după poftă, după plac; oricum. [< lat. ad libitum – după plac].

AD-INTERIM adj. invar. Interimar. Ministru ad-interim. – Lat. lit. ad interim.

IAD, iaduri, s. n. (În credința creștină) Loc imaginar de chin și de suferințe unde se crede că ar ajunge după moarte sufletele păcătoșilor; infern, gheenă. Nu m-ai luat cumva c-un plan subțire Mai adineaori cînd ziceai, magistre, Că iadul nu-i decît o-nchipuire.? TOPÎRCEANU, S. A. 106. Și principi falnici și-ndrăzneți De-al căror buzdugan isteț Pierit-au zmei din iaduri scoși. COȘBUC, P. I 58. De mînă mi-l lua Și prin iaduri mi-l purta Doar că l-ar înspăimînta. ALECSANDRI, P. P. 28. ◊ Talpa iadului v. talpă. ♦ Fig. Situație chinuitoare, greu de suportat. Capitalismul este un iad pentru oamenii muncii și un rai pentru un pumn de trîntori. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 31.

AD-INTERIM adj. invar. Interimar. Ministru ad-interim.

IAD, iaduri, s. n. (În credința creștină) Loc în care sufletele păcătoșilor ar fi supuse la chinuri veșnice; infern, gheenă. ♦ Fig. Situație chinuitoare, greu de suportat. – Din sl. jadŭ.