2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ADĂPÁT s. n. Faptul de a (se) adăpa.V. adăpa.

ADĂPÁT s. n. Faptul de a (se) adăpa.V. adăpa.

ADĂPÁT s. n. Adăpare. Adăpatul vitelor.

ADĂPÁT s. n. Faptul de a (se) adăpa.

adăpát1 sn [At: CONACHI, P. 159 / Pl: ~uri / E: adăpa] 1-5 Adăpare (1-5).

adăpát2, ~ă a [At: MINEIUL (1776) [prefață], 4 / PI: -ați, -e / E: adăpa] 1 (D. ființe) Care a băut apă sau alt lichid. 2 (Fig; înv; d. dorințe, pasiuni, cerințe intelectuale) Satisfăcut.

adăpát n., pl. urĭ. Acțiunea de a adăpa mereŭ: adăpatu vitelor, a duce vitele la adăpat.

ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. [Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare.

ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. ◊ Fig. A se adăpa la izvoarele științei sau ale culturii.[Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare.

ADĂPÁ, adăp și adáp, vb. I. Tranz. 1. A da apă de băut (unui animal). La vadul Popricanilor călărimea ieșise cu caii la adăpat. SADOVEANU, O. VII 24. Fiul pașei din Ianina Un cal negru-n rîu adapă. C.OȘBUC, P. I 62. 4 (În glumă sau în basme, lichidul este altul decît apa) Pe But îl adăpa cu țuică înaintea celorlalți. DUMITRIU, N. 180. Voi adăpa [calul năzdrăvan] cu lapte dulce. EMINESCU, N. 27. ◊ Fig. Îl adăpa din nemărginita ei bunătate. SADOVEANU, O. I 271. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă, a-și potoli setea. [Capra] venea... spre a se adăpa la apele cele limpezi ale fîntînii. ISPIRESCU, L. 135. ◊ (Rar, despre oameni) Care cum se adăpa [din fîntînă] Tot mie că-mi mulțumea. TEODORESCU, P. P. 31. ◊ Fig. Tineretul... rîvnea să se adape la izvoarele științei. SADOVEANU, N. F. 130. În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă, Cum vor să-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapă. GOGA, P. 5. 2. Fig. A umezi, a uda. Frumos e să duci moartea la-ai binelui dușmani: Să scapi de asuprire o patrie iubită Și să adapi pămîntul cu sînge de tirani. ALEXANDRESCU, P. 40. 3. Fig. (Neobișnuit) A adăuga apă unui lichid, a îndoi cu apă. V. boteza. Peste stropii de lapte mulși, toarnă mama cîteva căni de apă, adapă laptele. STANCU, D. 97.

ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. 1. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. 2. Fig. A uda, a umezi. Să adapi pământul cu sânge de tirani (ALEXANDRESCU). [Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare.

adăpá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adắp, 2 sg. adắpi, 3 adápă; conj. prez. 3 să adápe

adăpá vb., ind. prez. 1 sg. adăp, 2 sg. adăpi, 3 sg. și pl. adápă; conj. prez. 3 sg. și pl. adápe

adăpá [At: PSALT. SCH. 336/10 / Pzi: adăp și adap / E: lat adaquare] 1-2 vtr (D. vite, uneori și d. oameni) A (se) duce la apă pentru a bea. 3 vt A da apă de băut. 4-5 vtr A(-și) potoli setea cu apă. 6-7 vtr (D. pământ) A (se) uda. 8 vt (Nob) A turna apă în lapte. 9-10 vt (Fig) A da de băut sau a bea alt lichid decât apa. 11 vt (Înv; îe) A ~ sculele A înmuia sculele în leșie sau în apă înainte de întrebuințare. 12-13 vtr (Îrg) A (se) otrăvi (1). 14-15 vtr (Fig; d. dorințe, pasiuni etc.) A face să-și piardă sau a-și pierde din intensitate Si: a (se) potoli (1). 16 vt A conduce. 17-18 vtr (Fig; c. i. bunuri culturale) A (se) pătrunde (3). 19 vr (Pop; îe) A ști în ce apă se ~ cineva A-i cunoaște gândurile sau scopurile.

ADĂPÁ vb. v. învenina, otrăvi.

adăpá (adáp, adăpát), vb.1. A da apă de băut unui animal. – 2. A îmbiba, a impregna. 3. (Înv.) A da, a administra (un medicament). 4. (Înv.) A otrăvi. – Mr. adep,, megl. dap, istr. adŏpu. < Lat. ădaquāre (Pușcariu 20; REW 147; DAR); cf. it. adacquare (salent. dakware, bar. adakwe), prov. azaigar, v. fr. aever (fr. din Vest aiguer, cf. Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi rar, se bazează pe confuzia între „băutură” și „otravă”, cf. fr. poison (‹ potionem). Der. adăpat, s. n. (acțiunea de a adăpa); adăpătoare, s. f. (loc de adăpat); adăpător, adj. (care adapă); adăpătură, s. f. (înv., otrăvire).

A SE ADĂPÁ se adápă intranz. (despre animale) A bea apă. /<lat. adaquare

A ADĂPÁ adăp tranz. (animale) A face să se adape. ~ caii. /<lat. adaquare

Intrare: adăpat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăpat adăpatul adăpa adăpata
plural adăpați adăpații adăpate adăpatele
genitiv-dativ singular adăpat adăpatului adăpate adăpatei
plural adăpați adăpaților adăpate adăpatelor
vocativ singular
plural
Intrare: adăpa
verb (VT20)
Forme nerecomandate: adap, adapi, adăpe.
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăpa adăpare adăpat adăpând singular plural
ada adăpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adap, adăp* (să) adap, adăp* adăpam adăpai adăpasem
a II-a (tu) adapi, adăpi* (să) adapi, adăpi* adăpai adăpași adăpaseși
a III-a (el, ea) ada (să) adape, adăpe* adăpa adăpă adăpase
plural I (noi) adăpăm (să) adăpăm adăpam adăparăm adăpaserăm, adăpasem*
a II-a (voi) adăpați (să) adăpați adăpați adăparăți adăpaserăți, adăpaseți*
a III-a (ei, ele) ada (să) adape, adăpe* adăpau adăpa adăpaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)