3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adăpat2, ~ă a [At: MINEIUL (1776) [prefață], 4 / Pl: ~ați, ~e / E: adăpa] 1 (D. ființe) Care a băut apă sau alt lichid. 2 (Fig; înv; d. dorințe, pasiuni, cerințe intelectuale) Satisfăcut.

adăpát1 sn [At: CONACHI, P. 159 / Pl: ~uri / E: adăpa] 1-5 Adăpare (1-5).

ADĂPÁT s. n. Faptul de a (se) adăpa.V. adăpa.

ADĂPÁT s. n. Faptul de a (se) adăpa.V. adăpa.

ADĂPÁT s. n. Adăpare. Adăpatul vitelor.

ADĂPÁT s. n. Faptul de a (se) adăpa.

adăpát n., pl. urĭ. Acțiunea de a adăpa mereŭ: adăpatu vitelor, a duce vitele la adăpat.

adăpá [At: PSALT. SCH. 336/10 / Pzi: adăp și adap / E: lat adaquare] 1-2 vtr (D. vite, uneori și d. oameni) A (se) duce la apă pentru a bea. 3 vt A da apă de băut. 4-5 vtr A(-și) potoli setea cu apă. 6-7 vtr (D. pământ) A (se) uda. 8 vt (Nob) A turna apă în lapte. 9-10 vt (Fig) A da de băut sau a bea alt lichid decât apa. 11 vt (Înv; îe) A ~ sculele A înmuia sculele în leșie sau în apă înainte de întrebuințare. 12-13 vtr (Îrg) A (se) otrăvi (1). 14-15 vtr (Fig; d. dorințe, pasiuni etc.) A face să-și piardă sau a-și pierde din intensitate Si: a (se) potoli (1). 16 vt A conduce. 17-18 vtr (Fig; c.i. bunuri culturale) A (se) pătrunde (3). 19 vr (Pop; îe) A ști în ce apă se ~ cineva A-i cunoaște gândurile sau scopurile.

ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. [Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare.

ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. ◊ Fig. A se adăpa la izvoarele științei sau ale culturii.[Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare.

ADĂPÁ, adăp și adáp, vb. I. Tranz. 1. A da apă de băut (unui animal). La vadul Popricanilor călărimea ieșise cu caii la adăpat. SADOVEANU, O. VII 24. Fiul pașei din Ianina Un cal negru-n rîu adapă. C.OȘBUC, P. I 62. 4 (În glumă sau în basme, lichidul este altul decît apa) Pe But îl adăpa cu țuică înaintea celorlalți. DUMITRIU, N. 180. Voi adăpa [calul năzdrăvan] cu lapte dulce. EMINESCU, N. 27. ◊ Fig. Îl adăpa din nemărginita ei bunătate. SADOVEANU, O. I 271. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă, a-și potoli setea. [Capra] venea... spre a se adăpa la apele cele limpezi ale fîntînii. ISPIRESCU, L. 135. ◊ (Rar, despre oameni) Care cum se adăpa [din fîntînă] Tot mie că-mi mulțumea. TEODORESCU, P. P. 31. ◊ Fig. Tineretul... rîvnea să se adape la izvoarele științei. SADOVEANU, N. F. 130. În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă, Cum vor să-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapă. GOGA, P. 5. 2. Fig. A umezi, a uda. Frumos e să duci moartea la-ai binelui dușmani: Să scapi de asuprire o patrie iubită Și să adapi pămîntul cu sînge de tirani. ALEXANDRESCU, P. 40. 3. Fig. (Neobișnuit) A adăuga apă unui lichid, a îndoi cu apă. V. boteza. Peste stropii de lapte mulși, toarnă mama cîteva căni de apă, adapă laptele. STANCU, D. 97.

ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. 1. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. 2. Fig. A uda, a umezi. Să adapi pământul cu sânge de tirani (ALEXANDRESCU). [Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare.

A SE ADĂPÁ se adápă intranz. (despre animale) A bea apă. /<lat. adaquare

A ADĂPÁ adăp tranz. (animale) A face să se adape. ~ caii. /<lat. adaquare

adapà v. 1. a duce la apă vitele; 2. a da să bea: drumețul fugarul ’și adapă AL.; 3. (ironic) despre ființe, a da să bea mult: cu vin îi adăp PANN; 4. fig. a umplea, a sătura: lumea ne’ncetat m’adapă cu fiere și venin NEGR.; 5. a uda, a stropi: cu sudori adăp pământul, câștig hrana în dureri GR. AL.; 6. fig. a (se) pătrunde: s’a adăpat cu principii sănătoase. [Lat. ADAQUARE].

adáp (vest) și adăp (est), a adăpá v. tr. (lat. ádaquo, -are, d. aqua, apă; it. adacquare, pv. azaigar, sp. adaguar). Alimentez vitele cu apă (ducîndu-le apă cu găleata): plugaru-și adapă vita. Fig. Învăț, sug învățătură: fiecare să se adape de la izvoru științeĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adăpá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adắp, 2 sg. adắpi, 3 adápă; conj. prez. 3 să adápe

adăpá vb., ind. prez. 1 sg. adăp, 2 sg. adăpi, 3 sg. și pl. adápă; conj. prez. 3 sg. și pl. adápe

arată toate definițiile

Intrare: adăpat (adj.)
adăpat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăpat
  • adăpatul
  • adăpatu‑
  • adăpa
  • adăpata
plural
  • adăpați
  • adăpații
  • adăpate
  • adăpatele
genitiv-dativ singular
  • adăpat
  • adăpatului
  • adăpate
  • adăpatei
plural
  • adăpați
  • adăpaților
  • adăpate
  • adăpatelor
vocativ singular
plural
Intrare: adăpat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăpat
  • adăpatul
  • adăpatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • adăpat
  • adăpatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: adăpa
verb (VT22)
Forme nerecomandate: adap, adapi, adăpe.
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăpa
  • adăpare
  • adăpat
  • adăpatu‑
  • adăpând
  • adăpându‑
singular plural
  • ada
  • adăpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adăp
(să)
  • adăp
  • adăpam
  • adăpai
  • adăpasem
a II-a (tu)
  • adăpi
(să)
  • adăpi
  • adăpai
  • adăpași
  • adăpaseși
a III-a (el, ea)
  • ada
(să)
  • adape
  • adăpe
  • adăpa
  • adăpă
  • adăpase
plural I (noi)
  • adăpăm
(să)
  • adăpăm
  • adăpam
  • adăparăm
  • adăpaserăm
  • adăpasem
a II-a (voi)
  • adăpați
(să)
  • adăpați
  • adăpați
  • adăparăți
  • adăpaserăți
  • adăpaseți
a III-a (ei, ele)
  • ada
(să)
  • adape
  • adăpe
  • adăpau
  • adăpa
  • adăpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adăpat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) adăpa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Adăpatul vitelor.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi adăpa
    surse: DEX '98 DEX '09

adăpa

  • 1. A da apă de băut unui animal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • La vadul Popricanilor călărimea ieșise cu caii la adăpat. SADOVEANU, O. VII 24.
      surse: DLRLC
    • Fiul pașei din Ianina Un cal negru-n rîu adapă. C.OȘBUC, P. I 62.
      surse: DLRLC
    • figurat Îl adăpa din nemărginita ei bunătate. SADOVEANU, O. I 271.
      surse: DLRLC
    • 1.1. glumeț sau în basme Lichidul este altul decât apa.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Pe But îl adăpa cu țuică înaintea celorlalți. DUMITRIU, N. 180.
        surse: DLRLC
      • Voi adăpa [calul năzdrăvan] cu lapte dulce. EMINESCU, N. 27.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre animale, rar despre oameni) A bea apă, a-și potoli setea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • [Capra] venea... spre a se adăpa la apele cele limpezi ale fîntînii. ISPIRESCU, L. 135.
        surse: DLRLC
      • Care cum se adăpa [din fântână] Tot mie că-mi mulțumea. TEODORESCU, P. P. 31.
        surse: DLRLC
      • figurat Tineretul... rîvnea să se adape la izvoarele științei. SADOVEANU, N. F. 130.
        surse: DLRLC
      • figurat În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă, Cum vor să-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapă. GOGA, P. 5.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Frumos e să duci moartea la-ai binelui dușmani: Să scapi de asuprire o patrie iubită Și să adapi pămîntul cu sînge de tirani. ALEXANDRESCU, P. 40.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat neobișnuit A adăuga apă unui lichid, a îndoi cu apă.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Peste stropii de lapte mulși, toarnă mama cîteva căni de apă, adapă laptele. STANCU, D. 97.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: adáp.
    surse: DEX '98

etimologie: