2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

adăpáre sf [At: (a. 1742) GCR II, 30/39 / Pl: ~pări / E: adăpa] 1 Potolire a setei Si: adăpat1 (1) (Înv) Adăpăciune. 2 Îndestulare cu apă Si: adăpat1 (2). 3 (D. pământ) Udare Si: adăpat (3). 4 (Înv; d. dorințe, pasiuni) Potolire (1) Si: adăpat (4). 5 (Fig) Pătmndere (3) Si: adăpat1 (5).

ADĂPÁRE s. f. Acțiunea de a (se) adăpa.V. adăpa.

ADĂPÁRE s. f. Acțiune de a (se) adăpa.V. adăpa.

ADĂPÁRE s. f. Acțiunea de a adăpa. Adăparea vitelor.

ADĂPÁRE s. f. Acțiune de a (se) adăpa.

adăpáre s. f., g.-d. art. adăpắrii

adăpáre s. f., g.-d. art. adăpării; pl. adăpări

adăpáre f. Acțiunea de a adăpa o dată. – Vechĭ adăpăcĭune.

adăpá [At: PSALT. SCH. 336/10 / Pzi: adăp și adap / E: lat adaquare] 1-2 vtr (D. vite, uneori și d. oameni) A (se) duce la apă pentru a bea. 3 vt A da apă de băut. 4-5 vtr A(-și) potoli setea cu apă. 6-7 vtr (D. pământ) A (se) uda. 8 vt (Nob) A turna apă în lapte. 9-10 vt (Fig) A da de băut sau a bea alt lichid decât apa. 11 vt (Înv; îe) A ~ sculele A înmuia sculele în leșie sau în apă înainte de întrebuințare. 12-13 vtr (Îrg) A (se) otrăvi (1). 14-15 vtr (Fig; d. dorințe, pasiuni etc.) A face să-și piardă sau a-și pierde din intensitate Si: a (se) potoli (1). 16 vt A conduce. 17-18 vtr (Fig; c. i. bunuri culturale) A (se) pătrunde (3). 19 vr (Pop; îe) A ști în ce apă se ~ cineva A-i cunoaște gândurile sau scopurile.

adăpăciúne sf [At: DA ms / Pl: ~ni / E: adăpa + -ciune] (Înv) Adăpare (1).

ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. [Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare.

ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. ◊ Fig. A se adăpa la izvoarele științei sau ale culturii.[Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare.

ADĂPÁ, adăp și adáp, vb. I. Tranz. 1. A da apă de băut (unui animal). La vadul Popricanilor călărimea ieșise cu caii la adăpat. SADOVEANU, O. VII 24. Fiul pașei din Ianina Un cal negru-n rîu adapă. C.OȘBUC, P. I 62. 4 (În glumă sau în basme, lichidul este altul decît apa) Pe But îl adăpa cu țuică înaintea celorlalți. DUMITRIU, N. 180. Voi adăpa [calul năzdrăvan] cu lapte dulce. EMINESCU, N. 27. ◊ Fig. Îl adăpa din nemărginita ei bunătate. SADOVEANU, O. I 271. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă, a-și potoli setea. [Capra] venea... spre a se adăpa la apele cele limpezi ale fîntînii. ISPIRESCU, L. 135. ◊ (Rar, despre oameni) Care cum se adăpa [din fîntînă] Tot mie că-mi mulțumea. TEODORESCU, P. P. 31. ◊ Fig. Tineretul... rîvnea să se adape la izvoarele științei. SADOVEANU, N. F. 130. În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă, Cum vor să-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapă. GOGA, P. 5. 2. Fig. A umezi, a uda. Frumos e să duci moartea la-ai binelui dușmani: Să scapi de asuprire o patrie iubită Și să adapi pămîntul cu sînge de tirani. ALEXANDRESCU, P. 40. 3. Fig. (Neobișnuit) A adăuga apă unui lichid, a îndoi cu apă. V. boteza. Peste stropii de lapte mulși, toarnă mama cîteva căni de apă, adapă laptele. STANCU, D. 97.

ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. 1. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. 2. Fig. A uda, a umezi. Să adapi pământul cu sânge de tirani (ALEXANDRESCU). [Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare.

adăpá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adắp, 2 sg. adắpi, 3 adápă; conj. prez. 3 să adápe

adăpá vb., ind. prez. 1 sg. adăp, 2 sg. adăpi, 3 sg. și pl. adápă; conj. prez. 3 sg. și pl. adápe

ADĂPÁ vb. v. învenina, otrăvi.

adăpá (adáp, adăpát), vb.1. A da apă de băut unui animal. – 2. A îmbiba, a impregna. 3. (Înv.) A da, a administra (un medicament). 4. (Înv.) A otrăvi. – Mr. adep,, megl. dap, istr. adŏpu. < Lat. ădaquāre (Pușcariu 20; REW 147; DAR); cf. it. adacquare (salent. dakware, bar. adakwe), prov. azaigar, v. fr. aever (fr. din Vest aiguer, cf. Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi rar, se bazează pe confuzia între „băutură” și „otravă”, cf. fr. poison (‹ potionem). Der. adăpat, s. n. (acțiunea de a adăpa); adăpătoare, s. f. (loc de adăpat); adăpător, adj. (care adapă); adăpătură, s. f. (înv., otrăvire).

A SE ADĂPÁ se adápă intranz. (despre animale) A bea apă. /<lat. adaquare

A ADĂPÁ adăp tranz. (animale) A face să se adape. ~ caii. /<lat. adaquare

Intrare: adăpa
Forme nerecomandate: adap, adapi, adăpe.
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăpa adăpare adăpat adăpând singular plural
ada adăpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adap, adăp* (să) adap, adăp* adăpam adăpai adăpasem
a II-a (tu) adapi, adăpi* (să) adapi, adăpi* adăpai adăpași adăpaseși
a III-a (el, ea) ada (să) adape, adăpe* adăpa adăpă adăpase
plural I (noi) adăpăm (să) adăpăm adăpam adăparăm adăpaserăm, adăpasem*
a II-a (voi) adăpați (să) adăpați adăpați adăparăți adăpaserăți, adăpaseți*
a III-a (ei, ele) ada (să) adape, adăpe* adăpau adăpa adăpaseră
Intrare: adăpare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăpare adăparea
plural adăpări adăpările
genitiv-dativ singular adăpări adăpării
plural adăpări adăpărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)