2 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ACUMULÁRE, acumulări, s. f. 1. Acțiunea de a acumula și rezultatul ei. 2. (Ec. pol.) Proces de creștere la nivel micro și macroeconomic pe baza adăugării de resurse. 3.(Geogr.; urmat de determinări) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vânturi, ghețari etc. 4. (Geol.) Proces de asociere naturală a mineralelor utile în scoarța Pământului, sub formă de filon, strat, lentilă, cuib. – V. acumula.

ACUMULÁRE, acumulări, s. f. 1. Acțiunea de a acumula și rezultatul ei. 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Acumulare de capital = transformarea plusvalorii în capital în procesul reproducției lărgite a capitalului. Fond de acumulare = parte a unui venit folosită pentru acumulare. Rata acumulării = raportul dintre fondul de acumulare și venitul pe baza căruia se formează. 3. (Geogr.; urmat de determinări) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vânturi, ghețari etc. – V. acumula.

ACUMULÁRE, acumulări, s. f. Acțiunea de a acumula și rezultatul ei. Acumularea de bogăție la un pol este deci, în același timp, acumulare de mizerie, de chinuri, de muncă, de robie, de ignoranță, de brutalizate și de degradare morală la celălalt pol, adică la clasa care își produce propriul său produs sub formă de capital. MARX, C. I 578. ◊ Fig. Acumulare de cunoștințe. Acumulare de experiență. ◊ (În legătură cu schimbările cantitative) Trecerea de la o stare calitativă a limbii la o altă stare calitativă nu s-a făcut pe calea exploziei, pe calea nimicirii dintr-o dată a vechiului și a construirii noului, ci pe calea acumulării treptate și îndelungate a elementelor noii calități, a noii structuri a limbii. STALIN, PROBL. LINGV. 24. ◊ Acumulare primitivă = acumulare care constituie punctul de plecare al modului de producție capitalist și care constă în despărțirea micului producător de mijloacele de producție, printr-o acțiune de jaf, prin prădarea coloniilor, prin războaie etc. O anumită acumulare de capital în mîna unor producători individuali de mărfuri formează deci condițiunea modului de producție specific capitalist. Din această cauză a fost nevoie să o presupunem la trecerea de la exploatarea meșteșugărească la cea capitalistă. Putem să o numim acumulare primitivă, pentru că nu este rezultatul istoric, ci temelia istorică a producției specific capitaliste. MARX, C. I 560. Acumulare capitalistă sau acumulare a capitalului = retransformarea plusvalorii în capital. Marx a stabilit legea generală absolută a acumulării capitalisteO dată cu acumularea capitalului se dezvoltă deci modul de producție specific capitalist, și o dată cu modul de producție specific capitalist se dezvoltă acumularea capitalului. MARX, C. I 560. Acumulare socialistă = partea din venitul național care este destinată lărgirii producției. Prin trecerea principalelor întreprinderi industriale, miniere, de transport, bancare și de asigurări în mîinile stalului, precum și prin monopolul de stat al comerțului exterior, clasa muncitoare deține o mare parte din mijloacele de producție din industrie și are posibilitatea materială de a mobiliza resurse financiare și rezerve de tot felul în vederea acumulării socialiste. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 261.

ACUMULÁRE, acumulări, s. f. Acțiunea de a acumula și rezultatul ei. ◊ Acumulare primitivă = acumulare care constituie punctul de plecare al modului de producție capitalist și care constă în deposedarea prin violență a micilor producători de mijloacele de producție, acțiuni de jaf și de prădare a coloniilor, războaie etc. Acumulare capitalistă (sau a capitalului) = retransformare a plusvalorii în capital. Acumulare socialistă = partea din venitul național net formată din mijloace de producție și de consum și destinată lărgirii producției, creării de rezerve materiale și sporirii fondurilor social-culturale neproductive.

acumuláre s. f., g.-d. art. acumulắrii; pl. acumulắri

acumuláre s. f. → cumulare

acumuláre sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: acumula] (D. obiecte, elemente, pex. d. idei, noțiuni etc.) Care sunt aduse (succesiv) și puse într-un singur loc (obținându- se mari aglomerări cantitative) Si: acumulat1, adunat, concentrat, strâns.

ACUMULÁRE s. 1. adunare, concentrare, înmagazinare, strângere. (~ de bunuri.) 2. v. tezaurizare.

ACUMULÁRE s.f. 1. Acțiunea de a acumula și rezultatul ei; strângere, îngrămădire, înmagazinare. ♦ Acumulare a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de acumulare = parte a unui venit folosită pentru acumulare; rata acumulării = raportul dintre fondul de acumularea și venitul pe baza căruia se formează. 2. (Geol.) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vânturi, ghețari etc. [< acumula].

ACUMULÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) acumula. 2. proces economic complex constând în formarea și utilizarea unei părți din venitul societății pentru asigurarea reproducției lărgite. ♦ ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare și venitul pe baza căruia se formează. 3. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenții geomorfologici. (< acumula)

ACUMULÁRE ~ări f. 1) v. A ACUMULA. 2) Proces economic prin care o parte din venitul societății se folosește pentru lărgirea producției. ~ bugetară. 3) geogr. Depunere a materialului detritic transportat de ape, de vânturi, de ghețari, etc. /v. a acumula

ACUMULÁ, acumulez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina. – Din fr. accumuler, lat. accumulare.

ACUMULÁ, acumulez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina. – Din fr. accumuler, lat. accumulare.

ACUMULÁ, acumulez, vb. I. Tranz. A aduna, a strînge, a îngrămădi, a concentra, a înmagazina. Capitalul este plusvaloare acumulată.Investițiile necesare industriei noastre trebuie și pot fi făcute din rezervele pe care le va acumula statul. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 149. ◊ Fig. Pentru a conduce in mod just, este necesar ca experiența conducătorilor să fie completată cu experiența practică a maselor, care, în opera de construire a socialismului, acumulează o uriașă experiență practică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2705. ◊ Refl. pas. Energia se poate acumula sub formă electrică în acumulatoare electrice.

ACUMULÁ, acumulez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina. – Fr. accumuler (lat. lit. accumulare).

acumulá (a ~) vb., ind. prez. 3 acumuleáză

acumulá vb., ind. prez. 1 sg. acumuléz, 3 sg. și pl. acumuleáză

acumulá vtr [At: PONI, F. 305 / Pzi: -léz / E: fr accumuler, lat accumulare] (C. i. obiecte, elemente etc.; pex idei, noțiuni etc.) A aduce (succesiv) și a opri într-un singur loc (obținând mari aglomerări cantitative) Si: a aduna, a concentra, a strânge.

ACUMULÁ vb. 1. a (se) aduna, a (se) concentra, a (se) înmagazina, a (se) strânge. (A ~ o mare cantitate de energie.) 2. v. tezauriza. 3. v. economisi.

ACUMULÁ vb. I. tr. A îngrămădi, a strânge, a înmagazina. [< fr. accumuler, cf. it. accumulare, lat. accumulare].

Intrare: acumulare
acumulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acumulare acumularea
plural acumulări acumulările
genitiv-dativ singular acumulări acumulării
plural acumulări acumulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: acumula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acumula acumulare acumulat acumulând singular plural
acumulea acumulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acumulez (să) acumulez acumulam acumulai acumulasem
a II-a (tu) acumulezi (să) acumulezi acumulai acumulași acumulaseși
a III-a (el, ea) acumulea (să) acumuleze acumula acumulă acumulase
plural I (noi) acumulăm (să) acumulăm acumulam acumularăm acumulaserăm, acumulasem*
a II-a (voi) acumulați (să) acumulați acumulați acumularăți acumulaserăți, acumulaseți*
a III-a (ei, ele) acumulea (să) acumuleze acumulau acumula acumulaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)