acumulare (fr. accumulation „îngrămădire”), figură care constă în enumerarea, în același enunț ori context mai larg, a mai multor „cuvinte sau idei sinonime”, fără gradație (I). „În universitate, învățământul este încă slab: dar împrejurul universității, cultura este cea mai intensă? Unde sunt publiciștii? Unde sunt savanții care înving mizeria și împing mai departe orizontul științific? Unde ne sunt autorii? Unde acea masă de cultură superioară din care să poți alege ce e mai bun pentru diferite facultăți? Da, sunt convins că peste 10-15 ani vom avea ce azi nu avem.” (Delavrancea). Lausberg (& 655) citează următorul exemplu francez: „Ce vieillard fut la même vertu, / La vaillance et l’honneur de son temps.” (Racine, Le Cid). • Morier (p. 18-19), după ce arată că, spre deosebire de amplificare (care se caracterizează prin mersul gradat al ideii), „simpla enumerare de detalii sfârșește prin a frapa pe cititor”, clasifică figura în a. epico-realistă (la Flaubert) și a. epico-dramatică (la Victor Hugo).