acromat, ~ă [At: DEX² / Pl: ~ați, ~e / E: ger Achromat, fr achromat] 1-4 sm, a (Obiectiv fotografic) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.

ACROMÁT, -Ă s.m. și f. Cel care nu poate distinge culorile. // adj. Obiectiv acromat = obiectiv al unui instrument optic acromatic. [Cf. fr. achromat, germ. akromat].

ACROMÁT, -Ă adj., s. n. (sistem optic) acromatic. (< fr. achromat, germ. Achromat)

ACROMÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care nu poate distinge culorile. /<fr. achromat, germ. Akromat

acromát (a-cro-) adj. m., s. m., pl. acromáți; adj. f., s. f. acromátă, pl. acromáte

acromát adj. m., s. m. (sil. -cro-), pl. acromáți, f. sg. acromátă, pl. acromáte

ACROMAT-, v. ACROMATO-. □ ~opsie (v. -opsie), s. f., incapacitate de a distinge culorile; ~urie (v. -urie), s. f., eliminare de urină decolorată.

ACROMATO- „fără culoare, decolorat”. ◊ gr. akhromatos „fără culoare” > fr. achromato-, germ. id., engl. id. > rom. acromato-. □ ~cit (v. -cit), s. n., formă degenerativă de hematie, lipsită aproape complet de hemoglobină; sin. acromocit; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante) care nu prezintă afinitate pentru coloranți; ~filie (v. -filie₁), s. f., calitate a plantelor acromatofile; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., stare patologică, caracterizată prin imposibilitatea recunoașterii tactile a obiectelor.