3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acromat, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: ger Achromat, fr achromat] 1-4 sm, a (Obiectiv fotografic) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.

ACROMÁT, -Ă, acromați, -te, adj., s. m. (Obiectiv fotografic) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică. – Din germ. Achromat, fr. achromat.

ACROMÁT, -Ă, acromați, -te, adj., s. m. (Obiectiv fotografic) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică. – Din germ. Achromat, fr. achromat.

ACROMÁT, -Ă s.m. și f. Cel care nu poate distinge culorile. // adj. Obiectiv acromat = obiectiv al unui instrument optic acromatic. [Cf. fr. achromat, germ. akromat].

ACROMÁT, -Ă adj., s. n. (sistem optic) acromatic. (< fr. achromat, germ. Achromat)

ACROMÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care nu poate distinge culorile. /<fr. achromat, germ. Akromat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acromát (a-cro-) adj. m., s. m., pl. acromáți; adj. f., s. f. acromátă, pl. acromáte

acromát adj. m., s. m. (sil. -cro-), pl. acromáți, f. sg. acromátă, pl. acromáte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ACROMAT-, v. ACROMATO-.~opsie (v. -opsie), s. f., incapacitate de a distinge culorile; ~urie (v. -urie), s. f., eliminare de urină decolorată.

ACROMATO- „fără culoare, decolorat”. ◊ gr. akhromatos „fără culoare” > fr. achromato-, germ. id., engl. id. > rom. acromato-.~cit (v. -cit), s. n., formă degenerativă de hematie, lipsită aproape complet de hemoglobină; sin. acromocit; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care nu prezintă afinitate pentru coloranți; ~filie (v. -filie1), s. f., calitate a plantelor acromatofile; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., stare patologică, caracterizată prin imposibilitatea recunoașterii tactile a obiectelor.

Intrare: acromat (adj.)
acromat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-cro-mat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acromat
  • acromatul
  • acromatu‑
  • acroma
  • acromata
plural
  • acromați
  • acromații
  • acromate
  • acromatele
genitiv-dativ singular
  • acromat
  • acromatului
  • acromate
  • acromatei
plural
  • acromați
  • acromaților
  • acromate
  • acromatelor
vocativ singular
plural
Intrare: acromat (s.m.)
acromat2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: a-cro-mat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acromat
  • acromatul
  • acromatu‑
plural
  • acromați
  • acromații
genitiv-dativ singular
  • acromat
  • acromatului
plural
  • acromați
  • acromaților
vocativ singular
plural
Intrare: acromato
acromato
prefix (I7-P)
  • acromato
acromat3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • acromat
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acromat

  • 1. (Obiectiv fotografic) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 sinonime: acromatic
  • 2. (și) substantivat masculin feminin Cel care nu poate distinge culorile.
    surse: DN

etimologie: