8 definiții pentru acromat (adj., subst.)

acromát, -ă [At: DEX2 / Pl: ~ați, -e / E: ger Achromat, fr achromat] 1-4 sm, a (Obiectiv fotografic) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.

ACROMÁT, -Ă, acromați, -te, adj., s. m. (Obiectiv fotografic) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică. – Din germ. Achromat, fr. achromat.

ACROMÁT, -Ă, acromați, -te, adj., s. m. (Obiectiv fotografic) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică. – Din germ. Achromat, fr. achromat.

acromát (a-cro-) adj. m., s. m., pl. acromáți; adj. f., s. f. acromátă, pl. acromáte

acromát adj. m., s. m. (sil. -cro-), pl. acromáți, f. sg. acromátă, pl. acromáte

ACROMÁT, -Ă s.m. și f. Cel care nu poate distinge culorile. // adj. Obiectiv acromat = obiectiv al unui instrument optic acromatic. [Cf. fr. achromat, germ. akromat].

ACROMÁT, -Ă adj., s. n. (sistem optic) acromatic. (< fr. achromat, germ. Achromat)

ACROMÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care nu poate distinge culorile. /<fr. achromat, germ. Akromat

Intrare: acromat (adj., subst.)
acromat (adj., subst.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acromat acromatul acroma acromata
plural acromați acromații acromate acromatele
genitiv-dativ singular acromat acromatului acromate acromatei
plural acromați acromaților acromate acromatelor
vocativ singular
plural