acreditat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: acredita] 1 (Înv) Atestare. 2 Acreditare (2).

acreditat², ~ă [At: I. PANȚU, C. 287 / Pl: ~ați, ~e / E: acredita] 1-2 smf, a (Fin) (Persoană) care beneficiază de un credit. 3 a (D. diplomați) Numit oficial ca reprezentant permanent într-o țară străină. 4 a Recunoscut (oficial).

*ACREDITAT, -ATĂ adj. sm. f. p. ACREDITA ¶ ¶ contr. NEACREDITAT.

ACREDITAT, -Ă, acreditați, -te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lîngă guvernul unui stat străin. – V. acredita.

ACREDITAT, -Ă adj. (adesea s.) Împuternicit ca reprezentant plenipotențiar. / < acredita].

ACREDITAT, -Ă adj. (și s.) împuternicit ca reprezentant diplomatic. (< acredita)

ACREDITA, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A numi un reprezentant diplomatic permanent (ambasador, ministru plenipotențiar) într-o țară străină. ♦ A împuternici o persoană într-o anumită calitate. 2. (Fin.) A crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca ceva să apară, să devină credibil. – Din fr. accréditer.

acredita vt [At: CADE / Pzi: ~tez / E: fr accréditer] 1 (Fin) A deschide cuiva un credit comercial. 2 A numi un reprezentant diplomatic permanent într-o țară străină. 3 (Îe) A ~ o idee A susține o idee.

*ACREDITA (-itez) I. vb. tr. 1 ⚚ A deschide credit, a da credit ¶ 2 ⏲ A da cuiva scrisori care să dovedească că lucrează ca împuternicit al țării sale ¶ 3 A face să fie crezut, să se dea crezare (unui svon, unei știri îndoioase). II. vb. refl. A începe să fie crezut, a i se da crezămînt: acel svon s’a acreditat în ultimul timp [fr.].

ACREDITA, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. 2. (Fin.) A crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o știre etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile. – Din fr. accréditer.

ACREDITA, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A împuternici (pe cineva) ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lîngă guvernul unui stat străin. [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne] acreditează și recheamă pe reprezentanții plenipotențiari ai Republicii Populare Romîne în statele străine. CONST. R.P.R. 23. [La ședința Marii Adunări Naționale] au asistat reprezentanți ai misiunilor diplomatice acreditate în R.P.R., reprezentanți ai presei romîne și străine și numeroși oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2566. 2. (Cu privire la o știre, la un fapt neconfirmat) A face să apară demn de crezare, să fie acceptat, primit ca adevărat. Robii de zestre ai neneacăi voiau să acrediteze o legendă necuviincioasă. SADOVEANU, N. F. 9.

ACREDITA, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lîngă guvernul unui stat străin. 2. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o știre etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile. – Fr. accréditer.

ACREDITA vb. I. tr. 1. A da puteri unui reprezentant pe lîngă un guvern străin; a împuternici. 2. A face demn de crezare. 3. A deschide un credit; a credita. [< fr. accréditer, cf. it. accreditare, germ. akkreditieren].

ACREDITA vb. tr. 1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici. 2. a face demn de crezare. 3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. (< fr. accréditer)

A ACREDITA ~ez tranz. 1) (persoane) A învesti cu drepturi de reprezentant diplomatic. 2) rar A face să dispună de un acreditiv. /<fr. accréditer, it. accreditare

acredità v. 1. a da credit; 2. a da scrisori de acreditare, a face să fie recunoscut (un ambasador); 3. fig. a face să se crează, a autoriza.

*acreditéz v. tr. (fr. accréditer, d. crédit, credit; it. accreditare). Daŭ credit: lealitatea sa l-a acreditat. Fac să se creadă ceva: acreditez o știre. Acreditez un trimes, îi autorizez misiunea V. refl. Obțin crezămînt, mă adeveresc: această informațiune se acreditează.

acreditat adj. m., s. m. (sil. -cre-), pl. acreditați; f. sg. acreditată, pl. acreditate

acredita (a ~) (desp. a-cre-) vb., ind. prez. 1 sg. acreditez, 3 acreditează; conj. prez. 1 sg. să acreditez, 3 să acrediteze corectat(ă)

acredita (a ~) (a-cre-) vb., ind. prez. 3 acreditează

acredita vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. acreditez, 3 sg. și pl. acreditează

ACREDITA A acredita o idee = A susține o idee, a o face demnă de crezare: În fața „ofensivei” variantelor-colind […] s-a născut o mișcare de rezistență cu scopul de a acredita ideea că versiunea-colind e o degradare a versiunii baladă. (DORIN ȘTEF) „Evenimentele recente acreditează ideea selecției procurorilor în funcții de conducere pe alte criterii decât cele ale performanței profesionale”, se mai arată în comunicatul în care DNA îi menționează pe cei 71 de procurori […] (http://www.mediafax.ro)