4 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. – V. acredita.

ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. – V. acredita.

acreditat2, ~ă [At: I. PANȚU, C. 287 / Pl: ~ați, ~e / E: acredita] 1-2 smf, a (Fin) (Persoană) care beneficiază de un credit. 3 a (D. diplomați) Numit oficial ca reprezentant permanent într-o țară străină. 4 a Recunoscut (oficial).

acreditát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: acredita] 1 (Înv) Atestare. 2 Acreditare (2).

ACREDITÁT, -Ă, acreditați, -te, adj. (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lîngă guvernul unui stat străin. – V. acredita.

ACREDITÁT, -Ă adj. (adesea s.) Împuternicit ca reprezentant plenipotențiar. / < acredita].

ACREDITÁT, -Ă adj. (și s.) împuternicit ca reprezentant diplomatic. (< acredita)

ACREDITÁ, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A numi un reprezentant diplomatic permanent (ambasador, ministru plenipotențiar) într-o țară străină. ♦ A împuternici o persoană într-o anumită calitate. 2. (Fin.) A crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca ceva să apară, să devină credibil. – Din fr. accréditer.

acredita vt [At: CADE / Pzi: ~téz / E: fr accréditer] 1 (Fin) A deschide cuiva un credit comercial. 2 A numi un reprezentant diplomatic permanent într-o țară străină. 3 (Îe) A ~ o idee A susține o idee.

ACREDITÁ, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. 2. (Fin.) A crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o știre etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile. – Din fr. accréditer.

ACREDITÁ, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A împuternici (pe cineva) ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lîngă guvernul unui stat străin. [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne] acreditează și recheamă pe reprezentanții plenipotențiari ai Republicii Populare Romîne în statele străine. CONST. R.P.R. 23. [La ședința Marii Adunări Naționale] au asistat reprezentanți ai misiunilor diplomatice acreditate în R.P.R., reprezentanți ai presei romîne și străine și numeroși oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2566. 2. (Cu privire la o știre, la un fapt neconfirmat) A face să apară demn de crezare, să fie acceptat, primit ca adevărat. Robii de zestre ai neneacăi voiau să acrediteze o legendă necuviincioasă. SADOVEANU, N. F. 9.

ACREDITÁ, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lîngă guvernul unui stat străin. 2. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o știre etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile. – Fr. accréditer.

ACREDITÁ vb. I. tr. 1. A da puteri unui reprezentant pe lângă un guvern străin; a împuternici. 2. A face demn de crezare. 3. A deschide un credit; a credita. [< fr. accréditer, cf. it. accreditare, germ. akkreditieren].

ACREDITÁ vb. tr. 1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici. 2. a face demn de crezare. 3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. (< fr. accréditer)

A ACREDITÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A învesti cu drepturi de reprezentant diplomatic. 2) rar A face să dispună de un acreditiv. /<fr. accréditer, it. accreditare

acredità v. 1. a da credit; 2. a da scrisori de acreditare, a face să fie recunoscut (un ambasador); 3. fig. a face să se crează, a autoriza.

*acreditéz v. tr. (fr. accréditer, d. crédit, credit; it. accreditare). Daŭ credit: lealitatea sa l-a acreditat. Fac să se creadă ceva: acreditez o știre. Acreditez un trimes, îi autorizez misiunea V. refl. Obțin crezămînt, mă adeveresc: această informațiune se acreditează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acreditát adj. m., s. m. (sil. -cre-), pl. acreditáți; f. sg. acreditátă, pl. acreditáte

acredita (a ~) (a-cre-) vb., ind. prez. 3 acreditea

acreditá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. acreditéz, 3 sg. și pl. acrediteáză

Intrare: acreditat (adj.)
acreditat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acreditat
  • acreditatul
  • acreditatu‑
  • acredita
  • acreditata
plural
  • acreditați
  • acreditații
  • acreditate
  • acreditatele
genitiv-dativ singular
  • acreditat
  • acreditatului
  • acreditate
  • acreditatei
plural
  • acreditați
  • acreditaților
  • acreditate
  • acreditatelor
vocativ singular
plural
Intrare: acreditat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acreditat
  • acreditatul
  • acreditatu‑
plural
  • acreditați
  • acreditații
genitiv-dativ singular
  • acreditat
  • acreditatului
plural
  • acreditați
  • acreditaților
vocativ singular
  • acreditatule
  • acreditate
plural
  • acreditaților
Intrare: acreditat (s.n.)
acreditat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acreditat
  • acreditatul
  • acreditatu‑
plural
  • acreditaturi
  • acreditaturile
genitiv-dativ singular
  • acreditat
  • acreditatului
plural
  • acreditaturi
  • acreditaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: acredita
  • silabație: a-cre- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acredita
  • acreditare
  • acreditat
  • acreditatu‑
  • acreditând
  • acreditându‑
singular plural
  • acreditea
  • acreditați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acreditez
(să)
  • acreditez
  • acreditam
  • acreditai
  • acreditasem
a II-a (tu)
  • acreditezi
(să)
  • acreditezi
  • acreditai
  • acreditași
  • acreditaseși
a III-a (el, ea)
  • acreditea
(să)
  • acrediteze
  • acredita
  • acredită
  • acreditase
plural I (noi)
  • acredităm
(să)
  • acredităm
  • acreditam
  • acreditarăm
  • acreditaserăm
  • acreditasem
a II-a (voi)
  • acreditați
(să)
  • acreditați
  • acreditați
  • acreditarăți
  • acreditaserăți
  • acreditaseți
a III-a (ei, ele)
  • acreditea
(să)
  • acrediteze
  • acreditau
  • acredita
  • acreditaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acreditat, acreditaadjectiv

  • 1. Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. DEX '09 DEX '98 DLRM DN
    • diferențiere (Despre diplomați) Numit oficial ca reprezentant permanent într-o țară străină. MDA2
  • 2. finanțe Care beneficiază de un credit. MDA2
  • 3. Recunoscut (oficial). MDA2
    sinonime: recunoscut
etimologie:
  • vezi acredita DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

acredita, acreditatesubstantiv feminin
acreditat, acreditațisubstantiv masculin

  • 1. Persoană împuternicită ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. DEX '09 DEX '98 DLRM DN
  • 2. finanțe Persoană care beneficiază de un credit. MDA2
etimologie:
  • vezi acredita DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

acreditat, acreditaturisubstantiv neutru

etimologie:
  • acredita MDA2

acredita, acreditezverb

  • 1. A numi un reprezentant diplomatic permanent (ambasador, ministru plenipotențiar) într-o țară străină. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
    • format_quote [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne] acreditează și recheamă pe reprezentanții plenipotențiari ai Republicii Populare Romîne în statele străine. CONST. R.P.R. 23. DLRLC
    • format_quote [La ședința Marii Adunări Naționale] au asistat reprezentanți ai misiunilor diplomatice acreditate în R.P.R., reprezentanți ai presei romîne și străine și numeroși oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2566. DLRLC
    • 1.1. A împuternici o persoană într-o anumită calitate. DEX '09 DN
      sinonime: împuternici
  • 2. finanțe A crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: credita
    • diferențiere finanțe A deschide cuiva un credit comercial. MDA2
  • 3. rar A face ca ceva să apară, să devină credibil. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Robii de zestre ai neneacăi voiau să acrediteze o legendă necuviincioasă. SADOVEANU, N. F. 9. DLRLC
    • chat_bubble A acredita o idee = a susține o idee. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.