Definiția cu ID-ul 392369:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACREDITÁ vb. I. tr. 1. A da puteri unui reprezentant pe lângă un guvern străin; a împuternici. 2. A face demn de crezare. 3. A deschide un credit; a credita. [< fr. accréditer, cf. it. accreditare, germ. akkreditieren].