ACORDÓR¹, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.

ACORDÓR², acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.

ACORDÓR², acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.

ACORDÓR¹, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.

ACORDÓR¹, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea instrumentelor muzicale cu claviatură. Acordor de piane.

ACORDÓR², acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea instrumentelor muzicale cu claviatură.

ACORDÓR², acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – După fr. accordeur.

ACORDÓR¹, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir.

acordór¹ (persoană) s. m., pl. acordóri

acordór² (instrument) s. n., pl. acordoáre

acordór (persoană) s. m., pl. acordóri

acordór (instrument) s. n., pl. acordoáre

acordór [At: DA / Pl: (1) -i sm, (2) -oare sn / E: fr accordoir] 1 sm Persoană care se ocupă cu acordarea (2) instrumentelor muzicale. 2 sn Unealtă care servește la acordarea (2) instrumentelor muzicale.

ACORDÓR s. (MUZ.) cheie. (~ pentru pian.)

ACORDÓR s.m. Specialist în acordarea instrumentelor muzicale. [Cf. fr. accordeur].

ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir].

ACORDÓR¹ s. m. specialist în acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordeur)

ACORDÓR² s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir)

ACORDÓR² ~i m. Persoană care acordează și repară instrumente muzicale. /<fr. accordeur

ACORDÓR¹ ~oáre n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. /<fr. accordoir