2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

acordór [At: DA / Pl: (1) -i sm, (2) -oare sn / E: fr accordoir] 1 sm Persoană care se ocupă cu acordarea (2) instrumentelor muzicale. 2 sn Unealtă care servește la acordarea (2) instrumentelor muzicale.

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.

ACORDÓR2, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea instrumentelor muzicale cu claviatură.

ACORDÓR1, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea instrumentelor muzicale cu claviatură. Acordor de piane.

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – După fr. accordeur.

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir.

acordór2 (instrument) s. n., pl. acordoáre

acordór1 (persoană) s. m., pl. acordóri

acordór (persoană) s. m., pl. acordóri

acordór (instrument) s. n., pl. acordoáre

ACORDÓR s. (MUZ.) cheie. (~ pentru pian.)

ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir].

ACORDÓR s.m. Specialist în acordarea instrumentelor muzicale. [Cf. fr. accordeur].

ACORDÓR1 s. m. specialist în acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordeur)

ACORDÓR2 s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir)

ACORDÓR1 ~oáre n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. /<fr. accordoir

ACORDÓR2 ~i m. Persoană care acordează și repară instrumente muzicale. /<fr. accordeur

Intrare: acordor (unealtă)
acordor (unealtă) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acordor acordorul
plural acordoare acordoarele
genitiv-dativ singular acordor acordorului
plural acordoare acordoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: acordor (persoană)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acordor acordorul
plural acordori acordorii
genitiv-dativ singular acordor acordorului
plural acordori acordorilor
vocativ singular acordorule
plural acordorilor

acordor (persoană)

  • 1. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Acordor de piane.
      surse: DLRLC

etimologie:

acordor (unealtă)

  • 1. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cheie

etimologie: