acordor (persoană)

  • 1. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Acordor de piane.
      surse: DLRLC

etimologie:

acordor (unealtă)

  • 1. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cheie

etimologie:

3 definiții

acordór [At: DA / Pl: (1) -i sm, (2) -oare sn / E: fr accordoir] 1 sm Persoană care se ocupă cu acordarea (2) instrumentelor muzicale. 2 sn Unealtă care servește la acordarea (2) instrumentelor muzicale.

acordor m. cel ce acordează instrumente de muzică.

*acordór (fr. accordeur) saŭ acordatór m. Care acordează instrumente de muzică, maĭ ales piane.

Intrare: acordor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acordor acordorul
plural acordori acordorii
genitiv-dativ singular acordor acordorului
plural acordori acordorilor
vocativ singular acordorule
plural acordorilor
Intrare: acordor (unealtă)
acordor (unealtă) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acordor acordorul
plural acordoare acordoarele
genitiv-dativ singular acordor acordorului
plural acordoare acordoarelor
vocativ singular
plural

20 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.

ACORDÓR2, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea instrumentelor muzicale cu claviatură.

ACORDÓR1, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea instrumentelor muzicale cu claviatură. Acordor de piane.

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir.

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – După fr. accordeur.

acordór1 (persoană) s. m., pl. acordóri

acordór2 (instrument) s. n., pl. acordoáre

acordór (instrument) s. n., pl. acordoáre

acordór (persoană) s. m., pl. acordóri

ACORDÓR s. (MUZ.) cheie. (~ pentru pian.)

ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir].

ACORDÓR s.m. Specialist în acordarea instrumentelor muzicale. [Cf. fr. accordeur].

ACORDÓR2 s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir)

ACORDÓR1 s. m. specialist în acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordeur)

ACORDÓR1 ~oáre n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. /<fr. accordoir

ACORDÓR2 ~i m. Persoană care acordează și repară instrumente muzicale. /<fr. accordeur


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACORDÓR s. (MUZ.) cheie. (~ pentru pian.)