opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACORDOR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.

ACORDOR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.

ACORDOR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.

ACORDOR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.

acordor [At: DA / Pl: (1) ~i sm, (2) ~oare sn / E: fr accordoir] 1 sm Persoană care se ocupă cu acordarea (2) instrumentelor muzicale. 2 sn Unealtă care servește la acordarea (2) instrumentelor muzicale.

*ACORDOR 🎼 I. sm. Cel ce se ocupă cu acordarea și repararea instrumentelor cu claviatură. II. (pl. -oare) sn. 🎼 Unealtă cu care se acordă instrumentele cu claviatură (🖼 18) [fr. accordoir].

ACORDOR2, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea instrumentelor muzicale cu claviatură.

ACORDOR1, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea instrumentelor muzicale cu claviatură. Acordor de piane.

ACORDOR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – După fr. accordeur.

ACORDOR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir.

ACORDOR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir].

ACORDOR s.m. Specialist în acordarea instrumentelor muzicale. [Cf. fr. accordeur].

ACORDOR1 s. m. specialist în acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordeur)

ACORDOR2 s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir)

ACORDOR1 ~oare n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. /<fr. accordoir

ACORDOR2 ~i m. Persoană care acordează și repară instrumente muzicale. /<fr. accordeur

acordor m. cel ce acordează instrumente de muzică.

*acordór (fr. accordeur) saŭ acordatór m. Care acordează instrumente de muzică, maĭ ales piane.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acordor1 (instrument) s. n., pl. acordoare

acordor2 (persoană) s. m., pl. acordori

acordor1 (persoană) s. m., pl. acordori

acordor2 (instrument) s. n., pl. acordoare

acordor (instrument) s. n., pl. acordoare

acordor (persoană) s. m., pl. acordori

acordor

acordor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACORDOR s. (MUZ.) cheie. (~ pentru pian.)

ACORDOR s. (MUZ.) cheie. (~ pentru pian.)

Intrare: acordor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acordor
  • acordorul
  • acordoru‑
plural
  • acordori
  • acordorii
genitiv-dativ singular
  • acordor
  • acordorului
plural
  • acordori
  • acordorilor
vocativ singular
  • acordorule
plural
  • acordorilor
Intrare: acordor (unealtă)
acordor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acordor
  • acordorul
  • acordoru‑
plural
  • acordoare
  • acordoarele
genitiv-dativ singular
  • acordor
  • acordorului
plural
  • acordoare
  • acordoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acordor, acordorisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acordor de piane. DLRLC
etimologie:

acordor, acordoaresubstantiv neutru

  • 1. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cheie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.