opțiuni

2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acordor [At: DA / Pl: (1) ~i sm, (2) ~oare sn / E: fr accordoir] 1 sm Persoană care se ocupă cu acordarea (2) instrumentelor muzicale. 2 sn Unealtă care servește la acordarea (2) instrumentelor muzicale.

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.

ACORDÓR1, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea instrumentelor muzicale cu claviatură. Acordor de piane.

ACORDÓR2, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea instrumentelor muzicale cu claviatură.

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir.

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – După fr. accordeur.

ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir].

ACORDÓR s.m. Specialist în acordarea instrumentelor muzicale. [Cf. fr. accordeur].

ACORDÓR2 s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir)

ACORDÓR1 s. m. specialist în acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordeur)

ACORDÓR1 ~oáre n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. /<fr. accordoir

ACORDÓR2 ~i m. Persoană care acordează și repară instrumente muzicale. /<fr. accordeur

acordor m. cel ce acordează instrumente de muzică.

*acordór (fr. accordeur) saŭ acordatór m. Care acordează instrumente de muzică, maĭ ales piane.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acordór1 (persoană) s. m., pl. acordóri

acordór2 (instrument) s. n., pl. acordoáre

acordór (instrument) s. n., pl. acordoáre

acordór (persoană) s. m., pl. acordóri

acordor

arată toate definițiile

Intrare: acordor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acordor
  • acordorul
  • acordoru‑
plural
  • acordori
  • acordorii
genitiv-dativ singular
  • acordor
  • acordorului
plural
  • acordori
  • acordorilor
vocativ singular
  • acordorule
plural
  • acordorilor
Intrare: acordor (unealtă)
acordor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acordor
  • acordorul
  • acordoru‑
plural
  • acordoare
  • acordoarele
genitiv-dativ singular
  • acordor
  • acordorului
plural
  • acordoare
  • acordoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
legătură către această paradigmă

acordor (persoană)

  • 1. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Acordor de piane.
      surse: DLRLC

etimologie:

acordor (unealtă)

  • 1. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cheie

etimologie: