13 definiții pentru acordor (unealtă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acordor [At: DA / Pl: (1) ~i sm, (2) ~oare sn / E: fr accordoir] 1 sm Persoană care se ocupă cu acordarea (2) instrumentelor muzicale. 2 sn Unealtă care servește la acordarea (2) instrumentelor muzicale.

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.

ACORDÓR2, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea instrumentelor muzicale cu claviatură.

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir.

ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir].

ACORDÓR2 s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir)

ACORDÓR1 ~oáre n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. /<fr. accordoir


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acordór2 (instrument) s. n., pl. acordoáre

acordór (instrument) s. n., pl. acordoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACORDÓR s. (MUZ.) cheie. (~ pentru pian.)

ACORDOR s. (MUZ.) cheie. (~ pentru pian.)

Intrare: acordor (unealtă)
acordor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acordor
  • acordorul
  • acordoru‑
plural
  • acordoare
  • acordoarele
genitiv-dativ singular
  • acordor
  • acordorului
plural
  • acordoare
  • acordoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acordor (unealtă)

  • 1. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cheie

etimologie: