14 definiții pentru acoperiș coperiș

acoperíș sn [At: LB / Pl: (înv) -e, -uri / E: acoperi + -iș] 1 (Înv) Capac. 2 (Înv; îs) ~ ul țâțelor Sutien. 3 (Înv; îs) ~ ul capului muieresc Basma. 4 Parte superioară a unei clădiri Si: (pop) acoperământ, culme.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără împotriva fenomenelor atmosferice dăunătoare. Priveam uzina. Soarele arzînd Se oglindea-n acoperișu-i mare. CASSIAN, H. 48. Acoperișul de șindrilă al casei de mult a fost muiat de zăpezi și ploi, rupt și spulberat de vînturi; numai o bucată se mai ține pe un colț al zidurilor. SADOVEANU, O. III 343. Se disting oameni pe acoperișul vagoanelor. SAHIA, N. 51. - Variantă: (regional) coperíș s. n.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără de intemperii. – Din acoperi + suf. -iș.

acoperíș s. n., pl. acoperíșuri

ACOPERÍȘ s. acoperământ, înveliș, învelitoare, (înv. și pop.) coperiș, (înv. și reg.) pocriș, (reg.) haizaș, (prin Ban.) astrucământ, (prin Olt.) astrucuș. (~ul unei case.)

ACOPERÍȘ ~uri n. Parte de deasupra a unei clădiri care o acoperă; acoperământ. ~ de tablă. /a acoperi + suf. ~iș

acoperíș n., pl. urĭ și e (d. a acoperi). Munt. Învălitoarea unuĭ edificiŭ: acoperiș de olane. – Și coperiș.

COPERÍȘ s. n. v. acoperiș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

acoperíș s. n., pl. acoperíșuri

ACOPERIȘ s. acoperămînt, înveliș, învelitoare, (înv. și pop.) coperiș, (înv. și reg.) pocriș, (reg.) haizaș, (prin Ban.) astrucămînt, (prin Olt.) astrucuș. (~ unei case.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

acoperiș, acoperișuri s. n. 1. pălărie; șapcă; fes; căciulă 2. protector influent

Intrare: acoperiș
acoperiș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperiș
  • acoperișul
  • acoperișu‑
plural
  • acoperișuri
  • acoperișurile
genitiv-dativ singular
  • acoperiș
  • acoperișului
plural
  • acoperișuri
  • acoperișurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coperiș
  • coperișul
  • coperișu‑
plural
  • coperișuri
  • coperișurile
genitiv-dativ singular
  • coperiș
  • coperișului
plural
  • coperișuri
  • coperișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acoperiș coperiș

  • 1. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: acoperământ 3 exemple
    exemple
    • Priveam uzina. Soarele arzînd Se oglindea-n acoperișu-i mare. CASSIAN, H. 48.
      surse: DLRLC
    • Acoperișul de șindrilă al casei de mult a fost muiat de zăpezi și ploi, rupt și spulberat de vînturi; numai o bucată se mai ține pe un colț al zidurilor. SADOVEANU, O. III 343.
      surse: DLRLC
    • Se disting oameni pe acoperișul vagoanelor. SAHIA, N. 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • acoperi + sufix -iș.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX