24 de definiții pentru acoperiș coperiș (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

acoperíș sn [At: LB / Pl: (înv) -e, -uri / E: acoperi + -iș] 1 (Înv) Capac. 2 (Înv; îs) ~ ul țâțelor Sutien. 3 (Înv; îs) ~ ul capului muieresc Basma. 4 Parte superioară a unei clădiri Si: (pop) acoperământ, culme.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără împotriva fenomenelor atmosferice dăunătoare. Priveam uzina. Soarele arzînd Se oglindea-n acoperișu-i mare. CASSIAN, H. 48. Acoperișul de șindrilă al casei de mult a fost muiat de zăpezi și ploi, rupt și spulberat de vînturi; numai o bucată se mai ține pe un colț al zidurilor. SADOVEANU, O. III 343. Se disting oameni pe acoperișul vagoanelor. SAHIA, N. 51. - Variantă: (regional) coperíș s. n.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără de intemperii. – Din acoperi + suf. -iș.

acoperíș s. n., pl. acoperíșuri

acoperíș s. n., pl. acoperíșuri

ACOPERÍȘ s. acoperământ, înveliș, învelitoare, (înv. și pop.) coperiș, (înv. și reg.) pocriș, (reg.) haizaș, (prin Ban.) astrucământ, (prin Olt.) astrucuș. (~ul unei case.)

ACOPERÍȘ ~uri n. Parte de deasupra a unei clădiri care o acoperă; acoperământ. ~ de tablă. /a acoperi + suf. ~iș

acoperíș n., pl. urĭ și e (d. a acoperi). Munt. Învălitoarea unuĭ edificiŭ: acoperiș de olane. – Și coperiș.

coperíș sn [At: ALECSANDRI, P. III, 86 / V: ~porấș / Pl: ~uri și ~e / E: coperi + -iș] (Îvp) 1 Acoperiș. 2 Capac.

COPERÍȘ, coperișuri, s. n. (Înv. și pop.) Acoperiș. – Coperi (înv. „a acoperi” < lat.) + suf. -iș.

COPERÍȘ, coperișuri, s. n. (Înv. și pop.) Acoperiș. – Coperi (înv. „a acoperi” < lat.) + suf. -iș.

COPERÍȘ s. n. v. acoperiș.

coperíș (reg.) s. n., pl. coperíșuri

coperíș s. n., pl. coperíșuri

COPERÍȘ s. v. acoperământ, acoperiș, înveliș, învelitoare.

coperíș, coperíșuri, s.n. (înv. și pop.) 1. acoperiș, acoperământ, învelitoare, înveliș. 2. îmbrăcăminte. 3. (fig.) capac (la oală), fedeu, pocriș.

coperiș n. acoperiș (poetic): pe sub înalte coperișuri AL.

Intrare: acoperiș
acoperiș substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acoperiș acoperișul
plural acoperișuri acoperișurile
genitiv-dativ singular acoperiș acoperișului
plural acoperișuri acoperișurilor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coperiș coperișul
plural coperișuri coperișurile
genitiv-dativ singular coperiș coperișului
plural coperișuri coperișurilor
vocativ singular
plural

acoperiș coperiș

  • 1. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: acoperământ 3 exemple
    exemple
    • Priveam uzina. Soarele arzînd Se oglindea-n acoperișu-i mare. CASSIAN, H. 48.
      surse: DLRLC
    • Acoperișul de șindrilă al casei de mult a fost muiat de zăpezi și ploi, rupt și spulberat de vînturi; numai o bucată se mai ține pe un colț al zidurilor. SADOVEANU, O. III 343.
      surse: DLRLC
    • Se disting oameni pe acoperișul vagoanelor. SAHIA, N. 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • (1.) (provine) din acoperi + sufix -iș.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX

coperiș acoperiș

etimologie:

  • (1.) (provine) din coperi (învechit „a acoperi”, care provine din limba latină) + sufix -iș.
    surse: DEX '09