opțiuni

acoperiș coperiș

acoperiș

  • 1. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: acoperământ 3 exemple
    exemple
    • Priveam uzina. Soarele arzînd Se oglindea-n acoperișu-i mare. CASSIAN, H. 48.
      surse: DLRLC
    • Acoperișul de șindrilă al casei de mult a fost muiat de zăpezi și ploi, rupt și spulberat de vînturi; numai o bucată se mai ține pe un colț al zidurilor. SADOVEANU, O. III 343.
      surse: DLRLC
    • Se disting oameni pe acoperișul vagoanelor. SAHIA, N. 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • (1.) (provine) din acoperi + sufix -iș.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX

coperiș

etimologie:

  • (1.) (provine) din coperi (învechit „a acoperi”, care provine din limba latină) + sufix -iș.
    surse: DEX '09

9 definiții

acoperíș sn [At: LB / Pl: (înv) -e, -uri / E: acoperi + -iș] 1 (Înv) Capac. 2 (Înv; îs) ~ ul țâțelor Sutien. 3 (Înv; îs) ~ ul capului muieresc Basma. 4 Parte superioară a unei clădiri Si: (pop) acoperământ, culme.

ACOPERÍȘ s. acoperământ, înveliș, învelitoare, (înv. și pop.) coperiș, (înv. și reg.) pocriș, (reg.) haizaș, (prin Ban.) astrucământ, (prin Olt.) astrucuș. (~ul unei case.)

acoperiș n. învelitoarea casei.

acoperíș n., pl. urĭ și e (d. a acoperi). Munt. Învălitoarea unuĭ edificiŭ: acoperiș de olane. – Și coperiș.

coperíș, coperíșuri, s.n. (înv. și pop.) 1. acoperiș, acoperământ, învelitoare, înveliș. 2. îmbrăcăminte. 3. (fig.) capac (la oală), fedeu, pocriș.

coperiș n. acoperiș (poetic): pe sub înalte coperișuri AL.

coperiș n. acoperiș (poetic): pe sub înalte coperișuri AL.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACOPERÍȘ s. acoperămînt, înveliș, învelitoare, (înv. și pop.) coperíș, (înv. și reg.) pocríș, (reg.) haizáș, (prin Ban.) astrucămî́nt, (prin Olt.) astrucúș. (~ unei case.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

acoperiș, acoperișuri s. n. 1. pălărie; șapcă; fes; căciulă 2. protector influent

Intrare: acoperiș
acoperiș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR 		nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acoperiș acoperișul
plural acoperișuri acoperișurile
genitiv-dativ singular acoperiș acoperișului
plural acoperișuri acoperișurilor
vocativ singular —
plural —
coperiș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR 		nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coperiș coperișul
plural coperișuri coperișurile
genitiv-dativ singular coperiș coperișului
plural coperișuri coperișurilor
vocativ singular —
plural —

14 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără împotriva fenomenelor atmosferice dăunătoare. Priveam uzina. Soarele arzînd Se oglindea-n acoperișu-i mare. CASSIAN, H. 48. Acoperișul de șindrilă al casei de mult a fost muiat de zăpezi și ploi, rupt și spulberat de vînturi; numai o bucată se mai ține pe un colț al zidurilor. SADOVEANU, O. III 343. Se disting oameni pe acoperișul vagoanelor. SAHIA, N. 51. - Variantă: (regional) coperíș s. n.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără de intemperii. – Din acoperi + suf. -iș.

acoperíș s. n., pl. acoperíșuri

acoperíș s. n., pl. acoperíșuri

ACOPERÍȘ ~uri n. Parte de deasupra a unei clădiri care o acoperă; acoperământ. ~ de tablă. /a acoperi + suf. ~iș

COPERÍȘ, coperișuri, s. n. (Înv. și pop.) Acoperiș. – Coperi (înv. „a acoperi” < lat.) + suf. -iș.

COPERÍȘ, coperișuri, s. n. (Înv. și pop.) Acoperiș. – Coperi (înv. „a acoperi” < lat.) + suf. -iș.

COPERÍȘ s. n. v. acoperiș.

coperíș (reg.) s. n., pl. coperíșuri

coperíș s. n., pl. coperíșuri

COPERÍȘ s. v. acoperământ, acoperiș, înveliș, învelitoare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coperíș s. v. ACOPERĂMÎNT. ACOPERIȘ. ÎNVELIȘ. ÎNVELITOARE.