14 definitions for acoperiș coperiș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acoperíș sn [At: LB / Pl: (înv) -e, -uri / E: acoperi + -iș] 1 (Înv) Capac. 2 (Înv; îs) ~ ul țâțelor Sutien. 3 (Înv; îs) ~ ul capului muieresc Basma. 4 Parte superioară a unei clădiri Si: (pop) acoperământ, culme.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără împotriva fenomenelor atmosferice dăunătoare. Priveam uzina. Soarele arzînd Se oglindea-n acoperișu-i mare. CASSIAN, H. 48. Acoperișul de șindrilă al casei de mult a fost muiat de zăpezi și ploi, rupt și spulberat de vînturi; numai o bucată se mai ține pe un colț al zidurilor. SADOVEANU, O. III 343. Se disting oameni pe acoperișul vagoanelor. SAHIA, N. 51. - Variantă: (regional) coperíș s. n.

ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără de intemperii. – Din acoperi + suf. -iș.

ACOPERÍȘ ~uri n. Parte de deasupra a unei clădiri care o acoperă; acoperământ. ~ de tablă. /a acoperi + suf. ~iș

acoperiș n. învelitoarea casei.

acoperíș n., pl. urĭ și e (d. a acoperi). Munt. Învălitoarea unuĭ edificiŭ: acoperiș de olane. – Și coperiș.

COPERÍȘ s. n. v. acoperiș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acoperíș s. n., pl. acoperíșuri

acoperíș s. n., pl. acoperíșuri

acoperiș, pl. acoperișuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACOPERÍȘ s. acoperământ, înveliș, învelitoare, (înv. și pop.) coperiș, (înv. și reg.) pocriș, (reg.) haizaș, (prin Ban.) astrucământ, (prin Olt.) astrucuș. (~ul unei case.)

ACOPERIȘ s. acoperămînt, înveliș, învelitoare, (înv. și pop.) coperiș, (înv. și reg.) pocriș, (reg.) haizaș, (prin Ban.) astrucămînt, (prin Olt.) astrucuș. (~ unei case.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

acoperiș, acoperișuri s. n. 1. pălărie; șapcă; fes; căciulă 2. protector influent

Entry: acoperiș
acoperiș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Inflection sources: DOR
no article def. article
nominative-accusative singular
  • acoperiș
  • acoperișul
  • acoperișu‑
plural
  • acoperișuri
  • acoperișurile
genitive-dative singular
  • acoperiș
  • acoperișului
plural
  • acoperișuri
  • acoperișurilor
vocative singular
plural
substantiv neutru (N24)
Inflection sources: DOR
no article def. article
nominative-accusative singular
  • coperiș
  • coperișul
  • coperișu‑
plural
  • coperișuri
  • coperișurile
genitive-dative singular
  • coperiș
  • coperișului
plural
  • coperișuri
  • coperișurilor
vocative singular
plural
* elisions and long verb forms – (show)

acoperiș coperiș

  • 1. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: acoperământ 3 examples
    exemple
    • Priveam uzina. Soarele arzînd Se oglindea-n acoperișu-i mare. CASSIAN, H. 48.
      surse: DLRLC
    • Acoperișul de șindrilă al casei de mult a fost muiat de zăpezi și ploi, rupt și spulberat de vînturi; numai o bucată se mai ține pe un colț al zidurilor. SADOVEANU, O. III 343.
      surse: DLRLC
    • Se disting oameni pe acoperișul vagoanelor. SAHIA, N. 51.
      surse: DLRLC

etymology:

  • acoperi + sufix -iș.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX