2 intrări

19 definiții

acontáre sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: aconta] Plătire a unui acont Si: arvunire.

ACONTÁRE, acontări, s. f. Acțiunea de a aconta și rezultatul ei; acont. – V. aconta.

ACONTÁRE, acontări, s. f. Acțiunea de a aconta și rezultatul ei; acont. – V. aconta.

ACONTÁRE s. f. Acțiunea de a aconta.

acontáre s. f., g.-d. art. acontắrii; pl. acontắri

acontáre s. f., g.-d. art. acontării; pl. acontări

ACONTÁRE s.f. Acțiunea de a aconta. [< aconta].

acontá vt [At: DEX2 / Pzi: -téz / E: acont] A plăti un acont Si: a arvuni.

ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din acont.

ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din acont.

ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, o parte din prețul convenit, ca garanție că părțile își vor îndeplini întreaga obligație; (popular) a arvuni.

ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din acont.

acontá (a ~) vb., ind. prez. 3 aconteáză

acontá vb., ind. prez. 1 sg. acontéz, 3 sg. și pl. aconteáză

ACONTÁ vb. a arvuni, (prin Ban.) a căpărî, (înv.) a arăvonisi. (~ o marfă.)

ACONTÁ vb. I. tr. A plăti un acont; a arvuni. [< acont].

ACONTÁ vb. tr. a plăti un acont. (< acont)

A ACONTÁ ~éz tranz. (sume de bani) A plăti printr-un acont. /Din acont


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACONTÁ vb. a arvuni, (prin Ban.) a căpărî, (înv.) a arăvonisi. (~ o marfă.)

Intrare: aconta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aconta acontare acontat acontând singular plural
acontea acontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acontez (să) acontez acontam acontai acontasem
a II-a (tu) acontezi (să) acontezi acontai acontași acontaseși
a III-a (el, ea) acontea (să) aconteze aconta acontă acontase
plural I (noi) acontăm (să) acontăm acontam acontarăm acontaserăm, acontasem*
a II-a (voi) acontați (să) acontați acontați acontarăți acontaserăți, acontaseți*
a III-a (ei, ele) acontea (să) aconteze acontau aconta acontaseră
Intrare: acontare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acontare acontarea
plural acontări acontările
genitiv-dativ singular acontări acontării
plural acontări acontărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)