2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acontare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: aconta] Plătire a unui acont Si: arvunire.

ACONTÁRE, acontări, s. f. Acțiunea de a aconta și rezultatul ei; acont. – V. aconta.

ACONTÁRE, acontări, s. f. Acțiunea de a aconta și rezultatul ei; acont. – V. aconta.

ACONTÁRE s. f. Acțiunea de a aconta.

ACONTÁRE s.f. Acțiunea de a aconta. [< aconta].

aconta vt [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: acont] A plăti un acont Si: a arvuni.

ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din acont.

ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din acont.

ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din acont.

ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, o parte din prețul convenit, ca garanție că părțile își vor îndeplini întreaga obligație; (popular) a arvuni.

ACONTÁ vb. I. tr. A plăti un acont; a arvuni. [< acont].

ACONTÁ vb. tr. a plăti un acont. (< acont)

A ACONTÁ ~éz tranz. (sume de bani) A plăti printr-un acont. /Din acont


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acontáre s. f., g.-d. art. acontắrii; pl. acontắri

acontáre s. f., g.-d. art. acontării; pl. acontări

acontá (a ~) vb., ind. prez. 3 aconteáză

acontá vb., ind. prez. 1 sg. acontéz, 3 sg. și pl. aconteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACONTÁ vb. a arvuni, (prin Ban.) a căpărî, (înv.) a arăvonisi. (~ o marfă.)

ACONTA vb. a arvuni, (prin Ban.) a căpărî, (înv.) a arăvonisi. (~ o marfă.)

Intrare: acontare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acontare
  • acontarea
plural
  • acontări
  • acontările
genitiv-dativ singular
  • acontări
  • acontării
plural
  • acontări
  • acontărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aconta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aconta
  • acontare
  • acontat
  • acontatu‑
  • acontând
  • acontându‑
singular plural
  • acontea
  • acontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acontez
(să)
  • acontez
  • acontam
  • acontai
  • acontasem
a II-a (tu)
  • acontezi
(să)
  • acontezi
  • acontai
  • acontași
  • acontaseși
a III-a (el, ea)
  • acontea
(să)
  • aconteze
  • aconta
  • acontă
  • acontase
plural I (noi)
  • acontăm
(să)
  • acontăm
  • acontam
  • acontarăm
  • acontaserăm
  • acontasem
a II-a (voi)
  • acontați
(să)
  • acontați
  • acontați
  • acontarăți
  • acontaserăți
  • acontaseți
a III-a (ei, ele)
  • acontea
(să)
  • aconteze
  • acontau
  • aconta
  • acontaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acontare

  • 1. Acțiunea de a aconta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN sinonime: acont

etimologie:

  • vezi aconta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

aconta

  • 1. A plăti un acont.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arvuni

etimologie:

  • acont
    surse: DEX '09 DEX '98 DN