dexonline

info

4 intrări

13 definiții

din care

explicative DEX (8)
ortografice DOOM (3)
jargon (1)
regionalisme (1)

Explicative DEX

ACIN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

acin sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr aciunus] Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

acina¹ vr [At: PAȘCA, GL. / Pzi: acin și ~nez / E: nct] (Reg) A se speria foarte tare.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

acina² vi [At: BL IV 64 / Pzi: 3 ~nă / E: nct] (Reg; d. lună) A răsări târziu după apusul soarelui.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ACIN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

ACIN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinus – ciorchine de strugure].

ACINUS s.m. v. acin.

ACIN s. m. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus)

Ortografice DOOM

acin s. n., pl. acine

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

acin s. n., pl. acine

Jargon

ACINI- „boabă de strugure”. ◊ L. acinus „boabă de strugure” > fr. acini-, engl. id. > rom. acini-. □ ~form (v. -form), adj., de forma unei boabe de strugure; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu boabe de strugure.

Regionalisme / arhaisme

acina, acinez, vb. I refl. (pop.) a-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se adăposti, a se oploși, a se aciola, a se agesti.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: acini

acini element de compunere prefix

prefix (I7-P)

acini

Intrare: acin

acin¹ (pl. -e) substantiv neutru

substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	acin	acinul acinu‑
nominativ-acuzativ	plural	acine	acinele
genitiv-dativ	singular	acin	acinului
genitiv-dativ	plural	acine	acinelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

acin² (pl. -i) substantiv masculin

substantiv masculin (M1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	acin	acinul acinu‑
nominativ-acuzativ	plural	acini	acinii
genitiv-dativ	singular	acin	acinului
genitiv-dativ	plural	acini	acinilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

acinus substantiv masculin

substantiv masculin (M6)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	acinus	acinusul acinusu‑
nominativ-acuzativ	plural	acinuși	acinușii
genitiv-dativ	singular	acinus	acinusului
genitiv-dativ	plural	acinuși	acinușilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: acina (răsări)

acina¹ (1 -n) verb grupa I conjugarea I

verb (V1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) acina	acinare	acinat acinatu‑	acinând acinându‑	singular	plural
		(a) acina	acinare	acinat acinatu‑	acinând acinându‑	acină	acinați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	acin	(să) acin	acinam	acinai	acinasem
	a II-a (tu)	acini	(să) acini	acinai	acinași	acinaseși
	a III-a (el, ea)	acină	(să) acine	acina	acină	acinase
plural	I (noi)	acinăm	(să) acinăm	acinam	acinarăm	acinaserăm acinasem
	a II-a (voi)	acinați	(să) acinați	acinați	acinarăți	acinaserăți acinaseți
	a III-a (ei, ele)	acină	(să) acine	acinau	acinară	acinaseră

Intrare: acina (speria)

acina² (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a

verb (V201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) acina	acinare	acinat acinatu‑	acinând acinându‑	singular	plural
		(a) acina	acinare	acinat acinatu‑	acinând acinându‑	acinează	acinați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	acinez	(să) acinez	acinam	acinai	acinasem
	a II-a (tu)	acinezi	(să) acinezi	acinai	acinași	acinaseși
	a III-a (el, ea)	acinează	(să) acineze	acina	acină	acinase
plural	I (noi)	acinăm	(să) acinăm	acinam	acinarăm	acinaserăm acinasem
	a II-a (voi)	acinați	(să) acinați	acinați	acinarăți	acinaserăți acinaseți
	a III-a (ei, ele)	acinează	(să) acineze	acinau	acinară	acinaseră

acina¹ (1 -n) verb grupa I conjugarea I

verb (V1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) acina	acinare	acinat acinatu‑	acinând acinându‑	singular	plural
		(a) acina	acinare	acinat acinatu‑	acinând acinându‑	acină	acinați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	acin	(să) acin	acinam	acinai	acinasem
	a II-a (tu)	acini	(să) acini	acinai	acinași	acinaseși
	a III-a (el, ea)	acină	(să) acine	acina	acină	acinase
plural	I (noi)	acinăm	(să) acinăm	acinam	acinarăm	acinaserăm acinasem
	a II-a (voi)	acinați	(să) acinați	acinați	acinarăți	acinaserăți acinaseți
	a III-a (ei, ele)	acină	(să) acine	acinau	acinară	acinaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

acinielement de compunere, prefix

1. Element de compunere cu semnificația „boabă de strugure”. DETS

etimologie:

limba latină acinus DETS

acin, acinesubstantiv neutru

1. Grup de celule glandulare. DN
- 1.1. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. DEX '09 MDA2 DN

etimologie:

limba franceză acinus DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

acina, acinverb

1. intranzitiv regional impersonal (Despre lună) A răsări târziu după apusul soarelui. MDA2

etimologie:

necunoscută MDA2

acina, acinez / acina, acinverb

1. reflexiv regional A se speria foarte tare. MDA2

etimologie:

necunoscută MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.