2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acín sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr aciunus] Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole.

ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

ACÍN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinus – ciorchine de strugure].

ACÍN s. m. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ACINI- „boabă de strugure”. ◊ L. acinus „boabă de strugure” > fr. acini-, engl. id. > rom. acini-.~form (v. -form), adj., de forma unei boabe de strugure; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu boabe de strugure.

Intrare: acini
acini
prefix (I7-P)
  • acini
Intrare: acin
acin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acin
  • acinul
  • acinu‑
plural
  • acine
  • acinele
genitiv-dativ singular
  • acin
  • acinului
plural
  • acine
  • acinelor
vocativ singular
plural
acin2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acin
  • acinul
  • acinu‑
plural
  • acini
  • acinii
genitiv-dativ singular
  • acin
  • acinului
plural
  • acini
  • acinilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acinus
  • acinusul
  • acinusu‑
plural
  • acinuși
  • acinușii
genitiv-dativ singular
  • acinus
  • acinusului
plural
  • acinuși
  • acinușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acin acinus

  • 1. Grup de celule glandulare.
    surse: DN
    • 1.1. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: