4 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

acín sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr aciunus] Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole.

acina1 vr [At: PAȘCA, GL. / Pzi: acin și ~nez / E: nct] (Reg) A se speria foarte tare.

acina2 vi [At: BL IV 64 / Pzi: 3 ~nă / E: nct] (Reg; d. lună) A răsări târziu după apusul soarelui.

ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

ACÍN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinus – ciorchine de strugure].

ACÍN s. m. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ACINI- „boabă de strugure”. ◊ L. acinus „boabă de strugure” > fr. acini-, engl. id. > rom. acini-.~form (v. -form), adj., de forma unei boabe de strugure; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu boabe de strugure.

aciná, acinéz, vb. I refl. (pop.) a-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se adăposti, a se oploși, a se aciola, a se agesti.

Intrare: acini
acini
prefix (I7-P)
  • acini
Intrare: acin
acin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acin
  • acinul
  • acinu‑
plural
  • acine
  • acinele
genitiv-dativ singular
  • acin
  • acinului
plural
  • acine
  • acinelor
vocativ singular
plural
acin2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acin
  • acinul
  • acinu‑
plural
  • acini
  • acinii
genitiv-dativ singular
  • acin
  • acinului
plural
  • acini
  • acinilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acinus
  • acinusul
  • acinusu‑
plural
  • acinuși
  • acinușii
genitiv-dativ singular
  • acinus
  • acinusului
plural
  • acinuși
  • acinușilor
vocativ singular
plural
Intrare: acina (răsări)
acina1 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acina
  • acinare
  • acinat
  • acinatu‑
  • acinând
  • acinându‑
singular plural
  • aci
  • acinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acin
(să)
  • acin
  • acinam
  • acinai
  • acinasem
a II-a (tu)
  • acini
(să)
  • acini
  • acinai
  • acinași
  • acinaseși
a III-a (el, ea)
  • aci
(să)
  • acine
  • acina
  • acină
  • acinase
plural I (noi)
  • acinăm
(să)
  • acinăm
  • acinam
  • acinarăm
  • acinaserăm
  • acinasem
a II-a (voi)
  • acinați
(să)
  • acinați
  • acinați
  • acinarăți
  • acinaserăți
  • acinaseți
a III-a (ei, ele)
  • aci
(să)
  • acine
  • acinau
  • acina
  • acinaseră
Intrare: acina (speria)
acina2 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acina
  • acinare
  • acinat
  • acinatu‑
  • acinând
  • acinându‑
singular plural
  • acinea
  • acinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acinez
(să)
  • acinez
  • acinam
  • acinai
  • acinasem
a II-a (tu)
  • acinezi
(să)
  • acinezi
  • acinai
  • acinași
  • acinaseși
a III-a (el, ea)
  • acinea
(să)
  • acineze
  • acina
  • acină
  • acinase
plural I (noi)
  • acinăm
(să)
  • acinăm
  • acinam
  • acinarăm
  • acinaserăm
  • acinasem
a II-a (voi)
  • acinați
(să)
  • acinați
  • acinați
  • acinarăți
  • acinaserăți
  • acinaseți
a III-a (ei, ele)
  • acinea
(să)
  • acineze
  • acinau
  • acina
  • acinaseră
acina1 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acina
  • acinare
  • acinat
  • acinatu‑
  • acinând
  • acinându‑
singular plural
  • aci
  • acinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acin
(să)
  • acin
  • acinam
  • acinai
  • acinasem
a II-a (tu)
  • acini
(să)
  • acini
  • acinai
  • acinași
  • acinaseși
a III-a (el, ea)
  • aci
(să)
  • acine
  • acina
  • acină
  • acinase
plural I (noi)
  • acinăm
(să)
  • acinăm
  • acinam
  • acinarăm
  • acinaserăm
  • acinasem
a II-a (voi)
  • acinați
(să)
  • acinați
  • acinați
  • acinarăți
  • acinaserăți
  • acinaseți
a III-a (ei, ele)
  • aci
(să)
  • acine
  • acinau
  • acina
  • acinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acin, acinesubstantiv neutru

  • 1. Grup de celule glandulare. DN
    • 1.1. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. DEX '09 MDA2 DN
etimologie:

acina, acinverb

etimologie:

acina, acinez / acina, acinverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.