5 definiții pentru acin (pl. -e)

ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

acín sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr aciunus] Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole.

Intrare: acin (pl. -e)
acin (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acin acinul
plural acine acinele
genitiv-dativ singular acin acinului
plural acine acinelor
vocativ singular
plural