3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACCIDENTARE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta.V. accidenta.

ACCIDENTARE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta.V. accidenta.

accidentare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: accidenta] 1-2 Implicare într-un (sau provocare de) accident (1) Si: accidentat1 (1-2).

ACCIDENTARE s.f. Acțiunea de a (se) accidenta. [< accidenta].

ACCIDENTA, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

ACCIDENTA, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

ACCIDENTA, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

accidenta vtr [At: MDA ms / Pzi: ~tez / E: fr accidanter] 1-2 A fi implicat într-un (sau a provoca un) accident (1).

*ACCIDENȚAR sm. 📰 Lucrătorul de accidențe.

ACCIDENȚAR, accidențari, s. m. Muncitor specializat în accidențe. – Din accidențe + suf. -ar.

ACCIDENTA vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].

ACCIDENTA vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)

A ACCIDENTA ~ez tranz. A face să se accidenteze. /Din accident

A SE ACCIDENTA mă ~ez intranz. A suferi un accident. /Din accident

*accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

accidentare s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări

accidentare s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări

accidentare s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări

accidenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accidentez, 3 accidentea; conj. prez. 1 sg. să accidentez, 3 să accidenteze

accidențar s. m., pl. accidențari

accidenta (a ~) vb., ind. prez. 3 accidentea

accidențar s. m., pl. accidențari

accidenta vb., ind. prez. 1 sg. accidentez, 3 sg. și pl. accidentea

accidențar s. m., pl. accidențari

Intrare: accidentare
accidentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accidentare
  • accidentarea
plural
  • accidentări
  • accidentările
genitiv-dativ singular
  • accidentări
  • accidentării
plural
  • accidentări
  • accidentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: accidenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • accidenta
  • accidentare
  • accidentat
  • accidentatu‑
  • accidentând
  • accidentându‑
singular plural
  • accidentea
  • accidentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • accidentez
(să)
  • accidentez
  • accidentam
  • accidentai
  • accidentasem
a II-a (tu)
  • accidentezi
(să)
  • accidentezi
  • accidentai
  • accidentași
  • accidentaseși
a III-a (el, ea)
  • accidentea
(să)
  • accidenteze
  • accidenta
  • accidentă
  • accidentase
plural I (noi)
  • accidentăm
(să)
  • accidentăm
  • accidentam
  • accidentarăm
  • accidentaserăm
  • accidentasem
a II-a (voi)
  • accidentați
(să)
  • accidentați
  • accidentați
  • accidentarăți
  • accidentaserăți
  • accidentaseți
a III-a (ei, ele)
  • accidentea
(să)
  • accidenteze
  • accidentau
  • accidenta
  • accidentaseră
Intrare: accidențar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accidențar
  • accidențarul
  • accidențaru‑
plural
  • accidențari
  • accidențarii
genitiv-dativ singular
  • accidențar
  • accidențarului
plural
  • accidențari
  • accidențarilor
vocativ singular
  • accidențarule
  • accidențare
plural
  • accidențarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

accidentare, accidentărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) accidenta. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi accidenta DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

accidenta, accidentezverb

  • 1. A (se) răni într-un accident. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • diferențiere A fi implicat într-un (sau a provoca un) accident. MDA2
etimologie:

accidențar, accidențarisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor specializat în accidențe. DLRM
etimologie:
  • accidențe + sufix -ar. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.