3 intrări
21 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (9)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACCIDENTARE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta. – V. accidenta.
ACCIDENTARE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta. – V. accidenta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
accidentare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: accidenta] 1-2 Implicare într-un (sau provocare de) accident (1) Si: accidentat1 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACCIDENTARE s.f. Acțiunea de a (se) accidenta. [< accidenta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACCIDENTA, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACCIDENTA, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACCIDENTA, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
accidenta vtr [At: MDA ms / Pzi: ~tez / E: fr accidanter] 1-2 A fi implicat într-un (sau a provoca un) accident (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ACCIDENȚAR sm. 📰 Lucrătorul de accidențe.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ACCIDENȚAR, accidențari, s. m. Muncitor specializat în accidențe. – Din accidențe + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de tavi
- acțiuni
ACCIDENTA vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACCIDENTA vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ACCIDENTA ~ez tranz. A face să se accidenteze. /Din accident
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ACCIDENTA mă ~ez intranz. A suferi un accident. /Din accident
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
accidentare s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
accidentare s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
accidentare s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
accidenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accidentez, 3 accidentează; conj. prez. 1 sg. să accidentez, 3 să accidenteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
accidențar s. m., pl. accidențari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
accidenta (a ~) vb., ind. prez. 3 accidentează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
accidențar s. m., pl. accidențari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
accidenta vb., ind. prez. 1 sg. accidentez, 3 sg. și pl. accidentează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
accidențar s. m., pl. accidențari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
accidentare, accidentărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) accidenta. DEX '09 DEX '98 DN
- sinonime: accidentat
-
etimologie:
- accidenta DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
accidenta, accidentezverb
- 1. A (se) răni într-un accident. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- accident DEX '09 DEX '98 DN
- accidenter MDA2
accidențar, accidențarisubstantiv masculin
- 1. Muncitor specializat în accidențe. DLRM
etimologie:
- accidențe + sufix -ar. DLRM