2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

accidentare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: accidenta] 1-2 Implicare într-un (sau provocare de) accident (1) Si: accidentat1 (1-2).

ACCIDENTÁRE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta.V. accidenta.

ACCIDENTÁRE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta.V. accidenta.

ACCIDENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) accidenta. [< accidenta].

accidenta vtr [At: MDA ms / Pzi: ~tez / E: fr accidanter] 1-2 A fi implicat într-un (sau a provoca un) accident (1).

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].

ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)

A ACCIDENTÁ ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident

A SE ACCIDENTÁ mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident

*accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

accidentáre s. f., g.-d. art. accidentắrii; pl. accidentắri

accidentáre s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări

accidentá (a ~) vb., ind. prez. 3 accidenteáză

accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteáză

Intrare: accidentare
accidentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accidentare
  • accidentarea
plural
  • accidentări
  • accidentările
genitiv-dativ singular
  • accidentări
  • accidentării
plural
  • accidentări
  • accidentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: accidenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • accidenta
  • accidentare
  • accidentat
  • accidentatu‑
  • accidentând
  • accidentându‑
singular plural
  • accidentea
  • accidentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • accidentez
(să)
  • accidentez
  • accidentam
  • accidentai
  • accidentasem
a II-a (tu)
  • accidentezi
(să)
  • accidentezi
  • accidentai
  • accidentași
  • accidentaseși
a III-a (el, ea)
  • accidentea
(să)
  • accidenteze
  • accidenta
  • accidentă
  • accidentase
plural I (noi)
  • accidentăm
(să)
  • accidentăm
  • accidentam
  • accidentarăm
  • accidentaserăm
  • accidentasem
a II-a (voi)
  • accidentați
(să)
  • accidentați
  • accidentați
  • accidentarăți
  • accidentaserăți
  • accidentaseți
a III-a (ei, ele)
  • accidentea
(să)
  • accidenteze
  • accidentau
  • accidenta
  • accidentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

accidentare

  • 1. Faptul de a (se) accidenta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi accidenta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

accidenta

  • 1. A (se) răni într-un accident.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • accident
    surse: DEX '09 DEX '98 DN