2 intrări

17 definiții

accidentáre sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: accidenta] 1-2 Implicare într-un (sau provocare de) accident (1) Si: accidentat1 (1-2).

ACCIDENTÁRE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta.V. accidenta.

ACCIDENTÁRE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta.V. accidenta.

accidentáre s. f., g.-d. art. accidentắrii; pl. accidentắri

accidentáre s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări

ACCIDENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) accidenta. [< accidenta].

accidentá vtr [At: MDA ms / Pzi: -téz / E: fr. accidanter] 1-2 A fi implicat într-un (sau a provoca un) accident (1).

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.

accidentá (a ~) vb., ind. prez. 3 accidenteáză

accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteáză

ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].

ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)

A ACCIDENTÁ ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident

A SE ACCIDENTÁ mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident

*accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.

Intrare: accidenta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) accidenta accidentare accidentat accidentând singular plural
accidentea accidentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) accidentez (să) accidentez accidentam accidentai accidentasem
a II-a (tu) accidentezi (să) accidentezi accidentai accidentași accidentaseși
a III-a (el, ea) accidentea (să) accidenteze accidenta accidentă accidentase
plural I (noi) accidentăm (să) accidentăm accidentam accidentarăm accidentaserăm, accidentasem*
a II-a (voi) accidentați (să) accidentați accidentați accidentarăți accidentaserăți, accidentaseți*
a III-a (ei, ele) accidentea (să) accidenteze accidentau accidenta accidentaseră
Intrare: accidentare
accidentare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular accidentare accidentarea
plural accidentări accidentările
genitiv-dativ singular accidentări accidentării
plural accidentări accidentărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)