5 definiții pentru accidentare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

accidentare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: accidenta] 1-2 Implicare într-un (sau provocare de) accident (1) Si: accidentat1 (1-2).

ACCIDENTÁRE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta.V. accidenta.

ACCIDENTÁRE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta.V. accidenta.

ACCIDENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) accidenta. [< accidenta].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

accidentáre s. f., g.-d. art. accidentắrii; pl. accidentắri

accidentáre s. f., g.-d. art. accidentării; pl. accidentări

Intrare: accidentare
accidentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accidentare
  • accidentarea
plural
  • accidentări
  • accidentările
genitiv-dativ singular
  • accidentări
  • accidentării
plural
  • accidentări
  • accidentărilor
vocativ singular
plural

accidentare

  • 1. Faptul de a (se) accidenta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi accidenta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN