ACCES, (1) accesuri, (2) accese, s. n. 1. Posibilitate de a pătrunde, drept de a ajunge până într-un loc sau până la o persoană; p. ext. intrare. ◊ Cale (sau drum, șosea) de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porțiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc. ◊ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea să meargă undeva, a (nu) avea voie să pătrundă undeva. 2. Ansamblu de tulburări clinice ale organismului care se manifestă brusc, în stare de sănătate aparentă și care se repetă de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violentă (și trecătoare) a unei stări sufletești. – Din fr. accès, lat. accessus.

acces sn [At: MAIORESCU, D. II, 134 / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr accès, lat accesus] 1 Posibilitate de a ajunge la un loc sau la o persoană. 2 (Med) Tulburări clinice ale organismului care se manifestă brusc, în stare de sănătate aparentă și care se repetă la anumite intervale. 3 Izbucnire violentă (și trecătoare) a unei stări sufletești.

*ACCES (pl. -ese) sn. 1 🩺 Întoarcerea, revenirea periodică a unei boale: ~ de tuse; ~ de nebunie ; ~ele de friguri prin care trecuse după naștere (BR.-VN.) ¶ 2 fig. Izbucnire (a unei stări sufletești): ~ de bucurie; ~ de mînie [fr. < lat.].

ACCES, accese, s. n. 1. Posibilitatea de a pătrunde, drept de ajunge până într-un loc sau până la o persoană; p. ext. intrare. ◊ Cale (sau drum, șosea) de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porțiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc. ◊ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea să meargă undeva, a (nu) avea voie să pătrundă undeva. 2. Ansamblu de tulburări clinice ale organismului care se manifestă brusc, în stare de sănătate aparentă, și care se repetă de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violentă (și trecătoare) a unei stări sufletești. – Din fr. accès, lat. accessus.

ACCES², accese, s. n. Ivire sau revenire a unei stări acute de boală. Cînd îl apucau accesele de tuse, se zguduiau paturile. SAHIA, N. 115. ◊ Izbucnire a unei stări sufletești trecătoare. Om pornit, răsfățat, brutal, făcuse accese de furie, uriașe, căutase [inelul dispărut]. DUMITRIU, B. F. 94. ◊ Fig. Bătrîna capitală Se piaptănă cu grijă și se spală Ca prinsă de-un acces de tinerețe. ANGHEL-IOSIF, C. M. I,141.

ACCES¹ s. n. (Adesea în legătură cu verbele «a da» sau «a avea»; uneori urmat de determinări introduse prin prep. «la») Posibilitate, drept de a ajunge pînă într-un loc sau pînă la o persoană. Programul junimist [avea ca scop]... oprirea lor [a maselor] de la o viață conștientă, care ar putea să le dezvolte spiritul de cercetare și de critică și deci să le dea acces la trebile statului. IBRĂILEANU, SP. CR. 102. Cale (sau drum sau șosea) de acces = drum prin care se poate ajunge într-un loc anumit. Șosea de acces în oraș.

ACCES², accese, s. n. Ivire sau revenire a unei stări acute de boală. ♦ Izbucnire a unei stări sufletești trecătoare. – Fr. accès (lat. lit. accessus).

ACCES¹ s. n. Posibilitate, drept de a ajunge pînă într-un loc sau pîna la o persoană. ◊ Cale (sau drum, șosea) de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porțiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc.- Fr. accès (lat. lit. accessus).

ACCES s.n. 1. Posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva. 2. (Med.) Simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli. ♦ (Fig.) Izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești. 3. (Cib.) Proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației. [Pron. ac-ces, pl. -se, -suri. / < fr. accès, cf. lat. accesus < accedere – a sosi, a ajunge].

ACCES s. n. ~ 3. (inform.) Proprietate a sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.

ACCES² ~e n. 1) Manifestare violentă a unei boli; criză; atac. ~ de nervi. 2) fig. Manifestare violentă a unei stări sufletești. ~ de furie. /<lat. accessus, fr. acces

ACCES¹ ~uri n. Posibilitate sau drept de a ajunge, de a pătrunde sau de a intra undeva. /< lat. accessus, fr. acces

acces n. 1. intrare: port de un acces ușor; 2. apucare de boală: acces de friguri; 3. fig. mișcare subită și trecătoare: acces de mânie.

*accés n., pl. e (lat. accéssus). Intrare: acces greŭ. Fig. Izbucnire, atac: acces de frigurĭ, de nebunie, de mînie. V. toană.

accede vi [At: DEX² / Pzi: acced / E: fr accéder] 1-2 A avea acces (undeva sau) la cineva. 3-4 A ajunge (undeva sau) la cineva.

ACCEDE, accéd, vb. III. (Livr.) Intranz. A avea acces (1), a ajunge la ceva, undeva. – Din fr. accéder.

ACCEDE vb. III. intr. A avea acces (la), a ajunge (la), a pătrunde (în). [Pron. ac-ce-. / < fr. accéder, lat. accedere].

ACCEDE vb. intr. a avea acces (la). (< fr. accéder, lat. accedere)

A ACCEDE acced intranz. 1) A avea acces; a pătrunde. 2) A fi de acord; a consimți. /<lat. accedere, fr. accéder

accede v. a consimți; acced la propunerea voastră.

*accéd, -ces, a -céde v. intr. (lat. ac-cédere. V. cedez; purced) și maĭ des accedéz (fr. accéder). Rar. Ader, consimt: a acceda la propunerea cuĭva.

acces² (intrare) s. n., pl. accesuri

acces¹ (atac, izbucnire) s. n., pl. accese

acces² (atac, izbucnire) s. n., pl. accese

acces¹ (intrare) s. n., pl. accesuri

acces (intrare) s. n., pl. accese

acces (stare morbidă, izbucnire) s. n., pl. accese

acces, pl. accese (medicină), accesuri («intrări»)

acces, -se.

!accede (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acced, 2 sg. accezi, 3 sg. accede, (rar) imperf. 1 accedeam; conj. prez. 1 sg. să acced, 3 să acceadă; (rar) ger. accedând; part. acces

*accede (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acced; conj. prez. 3 să acceadă (nefolosit la timpuri trecute, moduri impers.)

accede vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acced

ACCES s. 1. v. intrare. 2. v. criză.

ACCES s. 1. intrare. (Pe unde este ~ în uzină?) 2. (MED.) atac, criză, puseu, (astăzi rar) paroxism, (pop.) toană. (~ de hipertensiune.)

ACCEDE vb. v. ajunge, deveni, sosi, veni.

acces (-se), s. n. – Posibilitate de a pătrunde; intrare. Fr. accès. – Der. (din fr.) accesibil, adj.; accesoriu, adj.; accesorii, s. f. pl.; inaccesibil, adj.