ACCES², accese, s. n. Ivire sau revenire a unei stări acute de boală. Cînd îl apucau accesele de tuse, se zguduiau paturile. SAHIA, N. 115. ◊ Izbucnire a unei stări sufletești trecătoare. Om pornit, răsfățat, brutal, făcuse accese de furie, uriașe, căutase [inelul dispărut]. DUMITRIU, B. F. 94. ◊ Fig. Bătrîna capitală Se piaptănă cu grijă și se spală Ca prinsă de-un acces de tinerețe. ANGHEL-IOSIF, C. M. I,141.