3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abuzat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: abuza] 1-2 Abuzare (1-2).

abuzat2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 31 / Pl: ~ați, ~e / E: abuza] (înv) Care este folosit abuziv.

ABUZA, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (2). 2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. – Din fr. abuser. corectat(ă)

ABUZA, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (2). 2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. – Din fr. abuser. corectat(ă)

abuza vi [At: NEGRUZZI, S. I, 348 / Pzi: ~zez / E: fr abuser] 1 A comite un abuz (1). 2 A comite ilegalități, profitând de o situație, de un titlu sau de putere.

*ABUZA (-uz, -uzez) vb. intr. 1 A întrebuința rău, greșit, a se folosi peste măsură: a abuzat de băuturi alcoolice; dacă nu abuzez de timpul d-tale, mai stai un moment (D.-ZAMF.) 2 A înșela: a abuzat de încrederea mea [fr. < lat.].

ABUZA, abuzez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. A uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz. Abuzează de medicamente.Fig. A abuzat de răbdarea noastră. 2. A profita în chip nedemn de o situație sau de o împrejurare, de un titlu sau de putere, pentru a comite nedreptăți, incorectitudini.

ABUZA, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz. 2. A profita în chip nedemn de o situație, de un titlu sau de putere (pentru a comite ilegalități). – Fr. abuser.

ABUZA vb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură. 2. A comite nedreptăți, incorectitudini profitînd de o anumită situație. [< fr. abuser].

abuza vb. intr. 1. a face abuz (1) de ceva. 2. a comite un abuz (2). (< fr. abuser)

A ABUZA ~ez intranz. 1) A face abuz; a folosi cu exces. 2) A comite un abuz. /<fr. abuser

abuzà v. 1. a întrebuința rău, a se folosi rău de ceva; 2. a amăgi, a înșela.

*abuzéz v. intr. (fr. abuser, d. lat. ab-uti, ab-usus, a abuza). Întrebuințez răŭ: a abuza de creditu săŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abuza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abuzez, 3 abuzea; conj. prez. 1 sg. să abuzez, 3 să abuzeze

abuza (a ~) vb., ind. prez. 3 abuzea

abuza vb., ind. prez. 1 sg. abuzez; 2 sg. abuzezi, 3 sg. și pl. abuzea

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

QUOSQUE TANDEM (ABUTERE, CATILINA, PATIENTIA NOSTRA)? (lat.) până când (vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră)? – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 1. Oratorul intră direct în subiectul discursului, interpelându-l indignat pe Catilina, care avusese cutezanța să vină în Senat după descoperirea conjurației sale. Expresie a indignării față de insolența unei persoane care înfruntă pe cei din jurul său.

UTI, NON ABUTI (lat.) a uza, (dar) nu a abuza – Axiomă îndemnând la păstrarea măsurii. V. și Abusus non tollit usum.

Uti, non abuti (lat. „Să uzezi, dar să nu abuzezi”) – dicton care servește ca îndemn la cumpătare, la sobrietate. Se adresa la început îndeosebi adepților lui Bacchus, care întreceau măsura, dar cu timpul a fost adoptat împotriva oricărui fel de exces sau abuz.

Intrare: abuzat (adj.)
abuzat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abuzat
  • abuzatul
  • abuzatu‑
  • abuza
  • abuzata
plural
  • abuzați
  • abuzații
  • abuzate
  • abuzatele
genitiv-dativ singular
  • abuzat
  • abuzatului
  • abuzate
  • abuzatei
plural
  • abuzați
  • abuzaților
  • abuzate
  • abuzatelor
vocativ singular
plural
Intrare: abuzat (s.n.)
abuzat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abuzat
  • abuzatul
  • abuzatu‑
plural
  • abuzaturi
  • abuzaturile
genitiv-dativ singular
  • abuzat
  • abuzatului
plural
  • abuzaturi
  • abuzaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: abuza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abuza
  • abuzare
  • abuzat
  • abuzatu‑
  • abuzând
  • abuzându‑
singular plural
  • abuzea
  • abuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abuzez
(să)
  • abuzez
  • abuzam
  • abuzai
  • abuzasem
a II-a (tu)
  • abuzezi
(să)
  • abuzezi
  • abuzai
  • abuzași
  • abuzaseși
a III-a (el, ea)
  • abuzea
(să)
  • abuzeze
  • abuza
  • abuză
  • abuzase
plural I (noi)
  • abuzăm
(să)
  • abuzăm
  • abuzam
  • abuzarăm
  • abuzaserăm
  • abuzasem
a II-a (voi)
  • abuzați
(să)
  • abuzați
  • abuzați
  • abuzarăți
  • abuzaserăți
  • abuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • abuzea
(să)
  • abuzeze
  • abuzau
  • abuza
  • abuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abuzat, abuzaadjectiv

  • 1. învechit Care este folosit abuziv. MDA2
etimologie:
  • abuza MDA2

abuzat, abuzaturisubstantiv neutru

etimologie:
  • abuza MDA2

abuza, abuzezverb

  • 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Abuzează de medicamente. DLRLC
    • format_quote figurat A abuzat de răbdarea noastră. DLRLC
  • 2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.