2 intrări

16 definiții

abuzát2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 31 / Pl: ~ați, -e / E: abuza] (înv) Care este folosit abuziv.

abuzát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: abuza] 1-2 Abuzare (1-2).

abuzá vi [At: NEGRUZZI, S. I, 348 / Pzi: -zéz / E: fr abuser] 1 A comite un abuz (1). 2 A comite ilegalități, profitând de o situație, de un titlu sau de putere.

ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (1). 2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. – Din fr. abuser.

ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (1). 2. A comite ilegalități, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. – Din fr. abuser.

ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. A uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz. Abuzează de medicamente.Fig. A abuzat de răbdarea noastră. 2. A profita în chip nedemn de o situație sau de o împrejurare, de un titlu sau de putere, pentru a comite nedreptăți, incorectitudini.

ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz. 2. A profita în chip nedemn de o situație, de un titlu sau de putere (pentru a comite ilegalități). – Fr. abuser.

abuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 abuzeáză

abuzá vb., ind. prez. 1 sg. abuzéz; 2 sg. abuzézi, 3 sg. și pl. abuzeáză

ABUZÁ vb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură. 2. A comite nedreptăți, incorectitudini profitând de o anumită situație. [< fr. abuser].

abuzá vb. intr. 1. a face abuz (1) de ceva. 2. a comite un abuz (2). (< fr. abuser)

A ABUZÁ ~éz intranz. 1) A face abuz; a folosi cu exces. 2) A comite un abuz. /<fr. abuser

abuzà v. 1. a întrebuința rău, a se folosi rău de ceva; 2. a amăgi, a înșela.

*abuzéz v. intr. (fr. abuser, d. lat. ab-uti, ab-usus, a abuza). Întrebuințez răŭ: a abuza de creditu săŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

QUOSQUE TANDEM (ABUTERE, CATILINA, PATIENTIA NOSTRA)? (lat.) până când (vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră)? – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 1. Oratorul intră direct în subiectul discursului, interpelându-l indignat pe Catilina, care avusese cutezanța să vină în Senat după descoperirea conjurației sale. Expresie a indignării față de insolența unei persoane care înfruntă pe cei din jurul său.

UTI, NON ABUTI (lat.) a uza, (dar) nu a abuza – Axiomă îndemnând la păstrarea măsurii. V. și Abusus non tollit usum.

Intrare: abuza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abuza abuzare abuzat abuzând singular plural
abuzea abuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abuzez (să) abuzez abuzam abuzai abuzasem
a II-a (tu) abuzezi (să) abuzezi abuzai abuzași abuzaseși
a III-a (el, ea) abuzea (să) abuzeze abuza abuză abuzase
plural I (noi) abuzăm (să) abuzăm abuzam abuzarăm abuzaserăm, abuzasem*
a II-a (voi) abuzați (să) abuzați abuzați abuzarăți abuzaserăți, abuzaseți*
a III-a (ei, ele) abuzea (să) abuzeze abuzau abuza abuzaseră
Intrare: abuzat
abuzat (subst.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abuzat abuzatul
plural abuzaturi abuzaturile
genitiv-dativ singular abuzat abuzatului
plural abuzaturi abuzaturilor
vocativ singular
plural
abuzat (adj.)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abuzat abuzatul abuza abuzata
plural abuzați abuzații abuzate abuzatele
genitiv-dativ singular abuzat abuzatului abuzate abuzatei
plural abuzați abuzaților abuzate abuzatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)