2 intrări

19 definiții

absentare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: absenta] Absență (1).

absentáre s. f., pl. absentări

Absentare ≠ aflare, asistare

absenta vi [At: DA / Pzi: ~téz / E: fr (s')absenter, lat absentare] (Dom) A lipsi dintr-un loc unde ar trebui să fie.

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de față. – Din fr. (s’)absenter, lat. absentare.

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de față. – Din fr. (s’)absenter, lat. absentare.

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A lipsi dintr-un loc unde era obligat să se găsească. Conducerile întreprinderilor trebuie să lupte pentru întărirea disciplinei socialiste a muncii, luînd măsuri hotărîte împotriva celor care absentează nemotivat de la lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2559.

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească). – Fr. (s’)absenter (lat. lit. absentare).

absentá (a ~) vb., ind. prez. 3 absenteáză

absentá vb., ind. prez. 1 sg. absentéz, 3 sg. și pl. absenteáză

ABSENTÁ vb. a lipsi. (~ de la școală.)

A absenta ≠ a asista, a se afla

ABSENTÁ vb. I. intr. A lipsi de undeva (unde trebuia să fie). [P.i. -tez. / < fr. absenter, cf. lat. absentare].

absentá vb. I. intr. a lipsi, a fi absent. II. refl. a se îndepărta, a se separa de sine. (< fr. absenter, lat. absentare)

absentá, absentez vb. I. Ttr. A lipsi dintr-un loc unde ar trebui să fie prezent.

A ABSENTÁ ~éz intranz. A fi absent; a lipsi. ~ nemotivat. /<lat. absentare, fr. [s’]absenter

absentà v. a lipsi, a face absențe.

*absentéz v. intr. (lat. absentare, fr. s’absenter, id.). Lipsesc: a absenta de la prînz, de la școală, de acolo.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABSENTA vb. a lipsi. (~ de la școală.)

Intrare: absenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • absenta
  • absentare
  • absentat
  • absentatu‑
  • absentând
  • absentându‑
singular plural
  • absentea
  • absentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • absentez
(să)
  • absentez
  • absentam
  • absentai
  • absentasem
a II-a (tu)
  • absentezi
(să)
  • absentezi
  • absentai
  • absentași
  • absentaseși
a III-a (el, ea)
  • absentea
(să)
  • absenteze
  • absenta
  • absentă
  • absentase
plural I (noi)
  • absentăm
(să)
  • absentăm
  • absentam
  • absentarăm
  • absentaserăm
  • absentasem
a II-a (voi)
  • absentați
(să)
  • absentați
  • absentați
  • absentarăți
  • absentaserăți
  • absentaseți
a III-a (ei, ele)
  • absentea
(să)
  • absenteze
  • absentau
  • absenta
  • absentaseră
Intrare: absentare
absentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absentare
  • absentarea
plural
  • absentări
  • absentările
genitiv-dativ singular
  • absentări
  • absentării
plural
  • absentări
  • absentărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)