2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

abrutizat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, -e / E: abrutiza] 1 Care a devenit insensibil, brutal. 2 Care și-a pierdut însușirile morale, specific umane.

ABRUTIZÁT, -Ă, abrutizați, -te, adj. (Care a devenit) insensibil, care și-a pierdut însușirile morale, specific umane; insensibil, brutal. – V. abrutiza.

ABRUTIZÁT, -Ă, abrutizați, -te, adj. (Care a devenit) insensibil, care și-a pierdut însușirile morale, specific umane; insensibil, brutal. – V. abrutiza.

ABRUTIZÁT, -Ă, abrutizați, -te, adj. Care și-a pierdut însușirile specific umane, lipsit de suflet, de bunătate; insensibil, brutal.

ABRUTIZÁT, -Ă, abrutizați, -te, adj. (Care a devenit) insensibil, care și-a pierdut însușirile morale, specific umane. – V. abrutiza.

ABRUTIZÁT adj. animalizat, dezumanizat, îndobitocit.

ABRUTIZÁT, -Ă adj. Care și-a pierdut însușirile morale, specific umane; insensibil; brutal. [< abrutiza].

abrutiza vtr [At: DEX2 / Pzi: -zez / E: fr abrutir] 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane. 3-4 A deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută Si: a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza.

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – Din fr. abrutir.

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. – Din fr. abrutir.

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Refl. A deveni insensibil, a-și pierde însușirile specific umane, a deveni asemănător cu un animal, cu o brută. (Tranz.) Alcoolismul abrutizează pe om.

ABRUTIZÁ, abrutizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută. – După fr. abrutir.

abrutizá (a ~) (a-bru-) vb., ind. prez. 3 abrutizeáză

abrutizá vb. (sil. -bru-), ind. prez. 1 sg. abrutizéz; 2 sg. abrutizézi, 3 sg. și pl. abrutizeáză

ABRUTIZÁ vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza, a se îndobitoci. (Băutura l-a ~.)

A (se) abrutiza ≠ a (se) civiliza, a (se) înnobila

ABRUTIZÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă însușirile umane, devenind asemănător unui animal; a (se) îndobitoci. [< fr. abrutir].

abrutizá vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde însușirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza. (după fr. abrutir)

abrutizá, abrutizez, vb. I. refl. și tr. A-și pierde (sau a face să-și piardă) însușirile morale, specific umane.

A ABRUTIZÁ ~éz tranz. A face să se abrutizeze. /<fr. abrutir

Intrare: abrutiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abrutiza abrutizare abrutizat abrutizând singular plural
abrutizea abrutizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abrutizez (să) abrutizez abrutizam abrutizai abrutizasem
a II-a (tu) abrutizezi (să) abrutizezi abrutizai abrutizași abrutizaseși
a III-a (el, ea) abrutizea (să) abrutizeze abrutiza abrutiză abrutizase
plural I (noi) abrutizăm (să) abrutizăm abrutizam abrutizarăm abrutizaserăm, abrutizasem*
a II-a (voi) abrutizați (să) abrutizați abrutizați abrutizarăți abrutizaserăți, abrutizaseți*
a III-a (ei, ele) abrutizea (să) abrutizeze abrutizau abrutiza abrutizaseră
Intrare: abrutizat
abrutizat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abrutizat abrutizatul abrutiza abrutizata
plural abrutizați abrutizații abrutizate abrutizatele
genitiv-dativ singular abrutizat abrutizatului abrutizate abrutizatei
plural abrutizați abrutizaților abrutizate abrutizatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)