8 definiții pentru abrogație

abrogație sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: lat abrogatio, fr abrogation] Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc.

ABROGÁȚIE, abrogații, s. f. (Înv.) Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation.

ABROGÁȚIE, abrogații, s. f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation.

abrogáție (înv.) (a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogáția (-ți-a), g.-d. art. abrogáției; pl. abrogáții, art. abrogáțiile (-ți-i-)

abrogáție s. f. (sil. -ți-e; mf. ab-), art. abrogáția (sil. -ți-a), g.-d. art. abrogáției; pl. abrogáții, art. abrogáțiile (sil. -ți-i-)

ABROGÁȚIE s. v. abrogare.

ABROGÁȚIE s.f. (Jur.) Anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare. [Cf. lat. abrogatio, fr. abrogation].

abrogáție s. f. abrogare. (< fr. abrogation, lat. abrogatio)

Intrare: abrogație
abrogație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abrogație abrogația
plural abrogații abrogațiile
genitiv-dativ singular abrogații abrogației
plural abrogații abrogațiilor
vocativ singular
plural