2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

abreviát2, ~ă a [At: MDA ms / P: -vi-at / Pl: ~ați, -e / E: abrevia] Prescurtat

abreviat1 sn [At: MDA ms / P: -vi-at / Pl: ~uri / E: abrevia] Prescurtare.

ABREVIÁT, -Ă, abreviați, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia.

ABREVIÁT, -Ă, abreviați, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia.

ABREVIÁT, -Ă, abreviați, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Scurtat, prescurtat. - Pronunțat: -vi-at.

ABREVIÁT, -Ă, abreviați, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia.

ABREVIÁT adj. prescurtat, scurtat. (Cuvinte ~.)

abrevia vt [At: DA / P: -vi-a / Pzi: -iéz / E: lat, it abbreviare] A prescurta.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A face mai scurt, a scurta, a prescurta (un cuvînt, un titlu etc.); a exprima printr-un simbol, printr-o prescurtare. A abrevia titlul unei cărți. - Pronunțat: -vi-a.

ABREVIÁ, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta un cuvânt, un titlu etc.; a exprima ceva printr-o prescurtare. [Pr.: -vi-a] – Lat. lit. abbreviare.

abreviá (a ~) (a-bre-vi-a) vb., ind. prez. 3 abreviáză, 1 pl. abreviém (-vi-em); conj. prez. 3 să abreviéze; ger. abreviínd (-vi-ind)

abreviá vb. (sil. -bre-vi-a), ind. prez. 1 sg. abreviéz, 3 sg. și pl. abreviáză, 1 pl. abreviém (sil. -vi-em), 2 pl. abreviáți; conj. prez. 3 sg. și pl. abreviéze; ger. abreviínd (sil. -vi-ind)

ABREVIÁ vb. a prescurta, a scurta. (A ~ numele unei instituții.)

ABREVIÁ vb. I. tr. A prescurta; a exprima ceva printr-un simbol, printr-o prescurtare. [Pron. -vi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, 5 -iați, ger. -iind. / < lat. abbreviare, cf. it. abbreviare].

abreviá vb. tr. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.). (< lat. abbreviare)

abreviá, abreviez, vb. I. Tr. A prescurta un cuvînt, un titlu.

A ABREVIÁ ~éz tranz. (cuvinte, expresii) A face mai scurt prin reducerea numărului de litere sau de silabe; a prescurta. [Sil. a-bre-vi-a] /<lat., it. abbreviare

*abreviéz v. tr. (lat. ab-breviare, d. brevis, scurt). Prescurtez. mai ales vorbind de opere scrise, discursuri, cărți și cuvinte, ca: p. îld. pentru.

Intrare: abreviat
abreviat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abreviat abreviatul abrevia abreviata
plural abreviați abreviații abreviate abreviatele
genitiv-dativ singular abreviat abreviatului abreviate abreviatei
plural abreviați abreviaților abreviate abreviatelor
vocativ singular
plural
Intrare: abrevia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abrevia abreviere abreviat abreviind singular plural
abrevia abreviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abreviez (să) abreviez abreviam abreviai abreviasem
a II-a (tu) abreviezi (să) abreviezi abreviai abreviași abreviaseși
a III-a (el, ea) abrevia (să) abrevieze abrevia abrevie abreviase
plural I (noi) abreviem (să) abreviem abreviam abreviarăm abreviaserăm, abreviasem*
a II-a (voi) abreviați (să) abreviați abreviați abreviarăți abreviaserăți, abreviaseți*
a III-a (ei, ele) abrevia (să) abrevieze abreviau abrevia abreviaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)