2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abortat2, ~ă a vz avortat2

abortat1 sn vz avortat1

avorta vi [At: CARAGIALE, N. S. 21/8 / Pzi: ~tez / E: fr avorter] 1-2 A suferi sau a-și provoca un avort (1). 3 (Fig) A-și distruge iluziile și concepțiile pozitive. 4 (Fig) A nu-și atinge scopul.

avortat2, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: avorta] 1 a (D. un făt) Pierdut înainte de termenul nașterii normale. 2 a (Fig; d. iluzii) Distrus2. 3 a (Fig; d. un scop) Nerealizat2. 4 a (Fig; d. opere de artă) Ratat2. 5-8 sm (Ccr) Avorton (1-4).

avortát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: avorta] 1-5 Avortare (1-5).

AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter.

AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter.

AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A pierde un fetus prin avort; (popular) a lepăda. O persoană așa de bine constituită nu avortează dintr-un lucru de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. III 185.

AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Fr. avorter.

AVORTÁ vb. I. intr. A pierde fătul prin avort. ♦ (Fig.) A eșua, a suferi un eșec. [< fr. avorter, cf. lat. aboriri].

AVORTÁ vb. intr. 1. a pierde fătul prin avort. 2. (despre plante) a nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile și nelegând fructe. 3. (fig.) a eșua. (< fr. avorter, lat. abortare)

A AVORTÁ ~éz intranz. A pierde fătul prin avort. /<fr. avorter

avortà v. 1. a naște înainte de timp, a lepăda un copil; 2. fig. a nu-i reuși: proiectul va avorta.

*avortéz v. intr. și tr. (fr. avorter). Lepăd, perd, nasc prea devreme, cînd pruncu nu poate trăi. Fig. Triv. Nu reușesc. V. făt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză

avortá vb., ind. prez. 1 sg. avortéz, 3 sg. și pl. avorteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVORTÁ vb. (MED.) (pop.) a lepăda, a pierde, a stârpi, (prin Ban.) a copili.

AVORTA vb. (MED.) (pop.) a lepăda, a pierde, a stîrpi, (prin Ban.) a copili.

Intrare: avorta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avorta
  • avortare
  • avortat
  • avortatu‑
  • avortând
  • avortându‑
singular plural
  • avortea
  • avortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avortez
(să)
  • avortez
  • avortam
  • avortai
  • avortasem
a II-a (tu)
  • avortezi
(să)
  • avortezi
  • avortai
  • avortași
  • avortaseși
a III-a (el, ea)
  • avortea
(să)
  • avorteze
  • avorta
  • avortă
  • avortase
plural I (noi)
  • avortăm
(să)
  • avortăm
  • avortam
  • avortarăm
  • avortaserăm
  • avortasem
a II-a (voi)
  • avortați
(să)
  • avortați
  • avortați
  • avortarăți
  • avortaserăți
  • avortaseți
a III-a (ei, ele)
  • avortea
(să)
  • avorteze
  • avortau
  • avorta
  • avortaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aborta
  • abortare
  • abortat
  • abortatu‑
  • abortând
  • abortându‑
singular plural
  • abortea
  • abortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abortez
(să)
  • abortez
  • abortam
  • abortai
  • abortasem
a II-a (tu)
  • abortezi
(să)
  • abortezi
  • abortai
  • abortași
  • abortaseși
a III-a (el, ea)
  • abortea
(să)
  • aborteze
  • aborta
  • abortă
  • abortase
plural I (noi)
  • abortăm
(să)
  • abortăm
  • abortam
  • abortarăm
  • abortaserăm
  • abortasem
a II-a (voi)
  • abortați
(să)
  • abortați
  • abortați
  • abortarăți
  • abortaserăți
  • abortaseți
a III-a (ei, ele)
  • abortea
(să)
  • aborteze
  • abortau
  • aborta
  • abortaseră
Intrare: avortat
avortat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abortat
  • abortatul
  • abortatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • abortat
  • abortatului
plural
vocativ singular
plural
abortat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abortat
  • abortatul
  • abortatu‑
  • aborta
  • abortata
plural
  • abortați
  • abortații
  • abortate
  • abortatele
genitiv-dativ singular
  • abortat
  • abortatului
  • abortate
  • abortatei
plural
  • abortați
  • abortaților
  • abortate
  • abortatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avortare avorta aborta

  • 1. A suferi sau a-și provoca un avort.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lepăda un exemplu
    exemple
    • O persoană așa de bine constituită nu avortează dintr-un lucru de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. III 185.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre plante) A nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile și nelegând fructe.
    surse: MDN '00

etimologie: