2 intrări

17 definiții

aborigen, ~ă a, smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aborigene] (Liv) Băștinaș.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj. (Franțuzism) Băștinaș, autohton, indigen. Elementul roman n-a putut să triumfe deplin, probabil din cauza unui oarecare grad de cultură al popoarelor aborigene. MACEDONSKI, O. IV 114.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj. (Franțuzism) Băștinaș, autohton, indigen. – Fr. aborigène (lat. lit. aborigines).

aborigén (a-bo-) adj. m., s. m., pl. aborigéni; adj. f., s. f. aborigénă, pl. aborigéne

aborigén adj. m., s. m. (sil. a-bo-ri; mf. ab-), pl. aborigéni; f. sg. aborigénă, pl. aborigéne

ABORIGÉN adj., s. v. băștinaș.

Aborigen ≠ străin, venetic

ABORIGÉN, -Ă adj. (Rar) Băștinaș, autohton, indigen. [< fr. aborigène, cf. lat. aborigines < ab origine – de la început].

aborigén, -ă adj., s. m. f. băștinaș, autohton, indigen. (< fr. aborigène, lat. aborigines)

aborigén, aborigeni, -e, adj. Băștinaș, autohton.

ABORIGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; autohton; indigen; băștinaș. [Sil. ab-o-] /<fr. aborigene

aborigen a. originar din acea țară: plantă aborigenă. ║ m. pl. aborigeni, populațiune primitivă a unei țări.

*aborigén, -ă s. și adj. (fr. aborigène, d. lat. aborigines, originarĭ, indigenĭ). Barb. Autohton, indigen, pămîntean, băștinaș. Corect rom. ar fi aborigin.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABORIGEN adj., s. autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populații ~.)

Intrare: aborigen (s.m.)
  • silabisire: a-bo-ri-gen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aborigen aborigenul
plural aborigeni aborigenii
genitiv-dativ singular aborigen aborigenului
plural aborigeni aborigenilor
vocativ singular aborigenule, aborigene
plural aborigenilor
Intrare: aborigen (adj.)
aborigen1 (adj.) adjectiv
  • silabisire: a-bo-ri-gen
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aborigen aborigenul aborige aborigena
plural aborigeni aborigenii aborigene aborigenele
genitiv-dativ singular aborigen aborigenului aborigene aborigenei
plural aborigeni aborigenilor aborigene aborigenelor
vocativ singular
plural

aborigen aborigenă

etimologie: