2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aborigen, ~ă a, smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aborigène] (Liv) Băștinaș.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj. (Franțuzism) Băștinaș, autohton, indigen. Elementul roman n-a putut să triumfe deplin, probabil din cauza unui oarecare grad de cultură al popoarelor aborigene. MACEDONSKI, O. IV 114.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj. (Franțuzism) Băștinaș, autohton, indigen. – Fr. aborigène (lat. lit. aborigines).

ABORIGÉN, -Ă adj. (Rar) Băștinaș, autohton, indigen. [< fr. aborigène, cf. lat. aborigines < ab origine – de la început].

aborigén, -ă adj., s. m. f. băștinaș, autohton, indigen. (< fr. aborigène, lat. aborigines)

aborigén, aborigeni, -e, adj. Băștinaș, autohton.

ABORIGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; autohton; indigen; băștinaș. [Sil. ab-o-] /<fr. aborigene

aborigen a. originar din acea țară: plantă aborigenă. ║ m. pl. aborigeni, populațiune primitivă a unei țări.

*aborigén, -ă s. și adj. (fr. aborigène, d. lat. aborigines, originarĭ, indigenĭ). Barb. Autohton, indigen, pămîntean, băștinaș. Corect rom. ar fi aborigin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aborigén (a-bo-) adj. m., s. m., pl. aborigéni; adj. f., s. f. aborigénă, pl. aborigéne

aborigén adj. m., s. m. (sil. a-bo-ri; mf. ab-), pl. aborigéni; f. sg. aborigénă, pl. aborigéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABORIGÉN adj., s. v. băștinaș.

ABORIGEN adj., s. autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populații ~.)

Aborigen ≠ străin, venetic


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: aborigen (adj.)
aborigen1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-bo-ri-gen
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aborigen
  • aborigenul
  • aborigenu‑
  • aborige
  • aborigena
plural
  • aborigeni
  • aborigenii
  • aborigene
  • aborigenele
genitiv-dativ singular
  • aborigen
  • aborigenului
  • aborigene
  • aborigenei
plural
  • aborigeni
  • aborigenilor
  • aborigene
  • aborigenelor
vocativ singular
plural
Intrare: aborigen (s.m.)
  • silabație: a-bo-ri-gen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aborigen
  • aborigenul
  • aborigenu‑
plural
  • aborigeni
  • aborigenii
genitiv-dativ singular
  • aborigen
  • aborigenului
plural
  • aborigeni
  • aborigenilor
vocativ singular
  • aborigenule
  • aborigene
plural
  • aborigenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aborigen, -ă aborigen (2) aborigenă

etimologie: