aborigen aborigenă

etimologie:

4 definiții

aborigén, aborigeni, -e, adj. Băștinaș, autohton.

aborigen a. originar din acea țară: plantă aborigenă. ║ m. pl. aborigeni, populațiune primitivă a unei țări.

*aborigén, -ă s. și adj. (fr. aborigène, d. lat. aborigines, originarĭ, indigenĭ). Barb. Autohton, indigen, pămîntean, băștinaș. Corect rom. ar fi aborigin.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: aborigen (adj.)
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aborigen aborigenul aborige aborigena
plural aborigeni aborigenii aborigene aborigenele
genitiv-dativ singular aborigen aborigenului aborigene aborigenei
plural aborigeni aborigenilor aborigene aborigenelor
vocativ singular aborigenule, aborigene aborigenă, aborigeno
plural aborigenilor aborigenelor
Intrare: aborigen (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aborigen aborigenul
plural aborigeni aborigenii
genitiv-dativ singular aborigen aborigenului
plural aborigeni aborigenilor
vocativ singular aborigenule, aborigene
plural aborigenilor

13 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

aborigen, ~ă a, smf [At: DA / Pl: ~i, -e / E: fr aborigene] (Liv) Băștinaș.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj. (Franțuzism) Băștinaș, autohton, indigen. Elementul roman n-a putut să triumfe deplin, probabil din cauza unui oarecare grad de cultură al popoarelor aborigene. MACEDONSKI, O. IV 114.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj. (Franțuzism) Băștinaș, autohton, indigen. – Fr. aborigène (lat. lit. aborigines).

aborigén (a-bo-) adj. m., s. m., pl. aborigéni; adj. f., s. f. aborigénă, pl. aborigéne

aborigén adj. m., s. m. (sil. a-bo-ri; mf. ab-), pl. aborigéni; f. sg. aborigénă, pl. aborigéne

ABORIGÉN adj., s. v. băștinaș.

Aborigen ≠ străin, venetic

ABORIGÉN, -Ă adj. (Rar) Băștinaș, autohton, indigen. [< fr. aborigène, cf. lat. aborigines < ab origine – de la început].

aborigén, -ă adj., s.m. f. băștinaș, autohton, indigen. (< fr. aborigène, lat. aborigines)

ABORIGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; autohton; indigen; băștinaș. [Sil. ab-o-] /<fr. aborigene


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABORIGÉN adj., s. autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntésc, (înv. și reg.) moșneán, moșteán, (înv.) pămîntenésc. (Populații ~.)