2 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de a aborda.V. aborda.

ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de a aborda.V. aborda.

ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de a aborda. 1. Studiere, tratare (a unei teme). 2. Acostare (a unei nave). ♦ Oprirea unei nave la: bordul altei nave, mai ales inamice (de obicei pentru a-i ataca echipajul sau pentru a pune stăpînire pe ea).

ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de a aborda.

abordáre s. f., g.-d. art. abordắrii; pl. abordắri

abordáre s. f., g.-d. art. abordării; pl. abordări

abordare sf [At: DEX2 / Pl: ~dări / E: aborda] 1 (D. nave) Apropierea de țărm pentru debarcare. 2 (Spc) Lovire. 3 (Fig) Apropiere pentru o discuție. 4-5 Începere a unei discuții sau a studierii unei probleme etc.

ABORDÁRE s.f. Acțiunea de a aborda și rezultatul ei; acostare; abordaj. [< aborda].

ABORDÁ, abordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A acosta la țărm. ♦ A se alipi de o altă navă, bord la bord (pentru a o ataca). 2. Tranz. A începe studierea unei probleme, a trata o problemă, a începe o discuție. ♦ A se apropia de cineva pentru a-i vorbi. – Din fr. aborder.

ABORDÁ, abordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A acosta la țărm. ♦ A se alătura de o altă navă, bord la bord (pentru a o ataca). 2. Tranz. A începe studierea unei probleme, a trata o problemă, a începe o discuție. ♦ (Franțuzism) A se apropia de cineva pentru a-i vorbi. – Din fr. aborder.

ABORDÁ, abordez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la o problemă, la o discuție etc.) A se apuca de studiat, de tratat; a ataca, a deschide, a începe. ♦ (Neobișnuit) A întîmpina pe cineva, a se apropia de cineva pentru a începe vorba, pentru a-i vorbi; a acosta. Îl abordează cu pept deschis, zicîndu-i... NEGRUZZI, S. I 273. 2. Intranz. (Mar.; despre vase) A ajunge, a trage la țărm; a acosta. Bastimentul pe care eram a și abordat într-una din schelele ei [ale insulei Prosta]. GHICA, S. 532. ♦ A se alătura lîngă o navă, a se opri bord la bord (de obicei pentru a ataca echipajul vasului inamic sau pentru a pune stăpînire pe o navă inamică).

ABORDÁ, abordez, vb. I. 1. Tranz. A începe să studieze, să trateze o problemă, a începe o discuție. ♦ (Franțuzism) A se apropia de cineva pentru a-i vorbi. 2. Intranz. (Despre nave) A trage la țărm; a acosta. ♦ A se alătura lângă o navă bord la bord (pentru a o ataca). – Fr. aborder.

abordá (a ~) vb., ind. prez. 3 abordeáză

abordá vb., ind. prez. 1 sg. abordéz, 3 sg. și pl. abordeáză

aborda [At: NEGRUZZI, S. I, 273 / Pzi: ~dez, (înv) abord / E: fr aborder] 1 vi (D. nave) A trage la țărm pentru debarcare. 2 vt (Spc) A lovi. 3 vr (Fig; eps) A se apropia pentru o discuție. 4 (Cio) A începe o discuție, studiul unei probleme etc.

ABORDÁ vb. 1. v. acosta. 2. a trata, (fig.) a ataca. (A ~ următoarea temă...)

ABORDÁ vb. I. 1. intr. (Despre nave) A trage la țărm; a acosta o navă (cu scopul de a o captura prin luptă); a se ciocni cu o altă navă. ♦ A se opri lângă o navă bord la bord. 2. tr. (Fig.) A se apropia de cineva și a-i vorbi. ♦ A începe studiul, tratarea unei probleme; a deschide o discuție. [< fr. aborder, cf. it. abbordare].

abordá vb. I. intr. 1. (despre nave) a se ciocni. 2. a se opri lângă o navă bord la bord. 3. a acosta. II. tr. 1. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi. 2. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuție. (< fr. aborder)

abordá, abordez, vb. I. Tr. A începe studierea unei probleme, tratarea unui subiect; a deschide vorba despre ceva.

abordá (-déz, -át) vb. 1. (Despre nave) A acosta. 2. A trata o problemă. < Fr. aborder.Der. (din fr.) abordabil adj.; abordaj s. n.; inabordabil adj.

Intrare: abordare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abordare abordarea
plural abordări abordările
genitiv-dativ singular abordări abordării
plural abordări abordărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aborda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aborda abordare abordat abordând singular plural
abordea abordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abordez (să) abordez abordam abordai abordasem
a II-a (tu) abordezi (să) abordezi abordai abordași abordaseși
a III-a (el, ea) abordea (să) abordeze aborda abordă abordase
plural I (noi) abordăm (să) abordăm abordam abordarăm abordaserăm, abordasem*
a II-a (voi) abordați (să) abordați abordați abordarăți abordaserăți, abordaseți*
a III-a (ei, ele) abordea (să) abordeze abordau aborda abordaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)