2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

abolire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: aboli] 1-3 Desființare de instituții, stări, uzanțe etc. Si: abolit1, aboliție.

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. – V. aboli.

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. – V. aboli.

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli; anulare, suprimare, desființare. Prin abolirea controlului asupra prețurilor, cercurile conducătoare din S.U.A. au desființat orice limită în cîștigurile capitaliștilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 372.

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli.

abolíre s. f., g.-d. art. abolírii; pl. abolíri

abolíre s. f. (sil. a-bo-li-re), g.-d. art. abolírii; pl. abolíri

ABOLÍRE s. (JUR.) desființare, suprimare, (livr.) abolițiune, (pop.) ștergere. (~ monarhiei.)

ABOLÍRE s.f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. [< aboli].

aboli vt [At: ODOBESCU, S. II, 322 / Pzi: ~lesc / E: fr abolir] (C.i. instituții, stări, uzanțe etc.) A desființa.

ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desființa o instituție, o stare sau anumite uzanțe; a anula în mod legal și oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere.

ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desființa o instituție, o stare sau anumite uzanțe; a anula în mod legal și oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere.

ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desființa, a suprima (o lege, o hotărîre, o decizie) printr-un act al puterii de stat.

ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A anula, printr-un act al puterii de stat, o lege, o hotărâre etc. – Fr. abolir (lat. lit. abolere).

abolíre s.f. Desființare a unei instituții, a unei uzanțe, a unei stări; anulare a unei legi, a unei hotărâri; aboliție. Abolirea sclaviei negrilor. • pl. -i. /v. aboli.

abolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abolésc, imperf. 3 sg. aboleá; conj. prez. 3 să aboleáscă

abolí vb. (sil. a-bo-li), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abolésc, imperf. 3 sg. aboleá; conj. prez. 3 sg. și pl. aboleáscă

ABOLÍ vb. (JUR.) a desființa, a suprima, (pop.) a șterge. (Sclavia a fost ~.)

A aboli ≠ a instaura, a valida

arată toate definițiile

Intrare: aboli
  • silabație: a-bo-li
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aboli
  • abolire
  • abolit
  • abolitu‑
  • abolind
  • abolindu‑
singular plural
  • abolește
  • aboliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abolesc
(să)
  • abolesc
  • aboleam
  • abolii
  • abolisem
a II-a (tu)
  • abolești
(să)
  • abolești
  • aboleai
  • aboliși
  • aboliseși
a III-a (el, ea)
  • abolește
(să)
  • abolească
  • abolea
  • aboli
  • abolise
plural I (noi)
  • abolim
(să)
  • abolim
  • aboleam
  • abolirăm
  • aboliserăm
  • abolisem
a II-a (voi)
  • aboliți
(să)
  • aboliți
  • aboleați
  • abolirăți
  • aboliserăți
  • aboliseți
a III-a (ei, ele)
  • abolesc
(să)
  • abolească
  • aboleau
  • aboli
  • aboliseră
Intrare: abolire
  • silabație: a-bo-li-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abolire
  • abolirea
plural
  • aboliri
  • abolirile
genitiv-dativ singular
  • aboliri
  • abolirii
plural
  • aboliri
  • abolirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)