2 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

abolire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: aboli] 1-3 Desființare de instituții, stări, uzanțe etc. Si: abolit1, aboliție.

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. – V. aboli.

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. – V. aboli.

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli; anulare, suprimare, desființare. Prin abolirea controlului asupra prețurilor, cercurile conducătoare din S.U.A. au desființat orice limită în cîștigurile capitaliștilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 372.

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli.

abolíre s. f., g.-d. art. abolírii; pl. abolíri

abolíre s. f. (sil. a-bo-li-re), g.-d. art. abolírii; pl. abolíri

ABOLÍRE s. (JUR.) desființare, suprimare, (livr.) abolițiune, (pop.) ștergere. (~ monarhiei.)

ABOLÍRE s.f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. [< aboli].

aboli vt [At: ODOBESCU, S. II, 322 / Pzi: -lesc / E: fr abolir] (C. i. instituții, stări, uzanțe etc.) A desființa.

ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desființa o instituție, o stare sau anumite uzanțe; a anula în mod legal și oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere.

ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desființa o instituție, o stare sau anumite uzanțe; a anula în mod legal și oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere.

ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desființa, a suprima (o lege, o hotărîre, o decizie) printr-un act al puterii de stat.

ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A anula, printr-un act al puterii de stat, o lege, o hotărâre etc. – Fr. abolir (lat. lit. abolere).

abolíre s.f. Desființare a unei instituții, a unei uzanțe, a unei stări; anulare a unei legi, a unei hotărâri; aboliție. Abolirea sclaviei negrilor. • pl. -i. /v. aboli.

abolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abolésc, imperf. 3 sg. aboleá; conj. prez. 3 să aboleáscă

abolí vb. (sil. a-bo-li), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abolésc, imperf. 3 sg. aboleá; conj. prez. 3 sg. și pl. aboleáscă

ABOLÍ vb. (JUR.) a desființa, a suprima, (pop.) a șterge. (Sclavia a fost ~.)

A aboli ≠ a instaura, a valida

Intrare: abolire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abolire abolirea
plural aboliri abolirile
genitiv-dativ singular aboliri abolirii
plural aboliri abolirilor
vocativ singular
plural
Intrare: aboli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aboli abolire abolit abolind singular plural
abolește aboliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abolesc (să) abolesc aboleam abolii abolisem
a II-a (tu) abolești (să) abolești aboleai aboliși aboliseși
a III-a (el, ea) abolește (să) abolească abolea aboli abolise
plural I (noi) abolim (să) abolim aboleam abolirăm aboliserăm, abolisem*
a II-a (voi) aboliți (să) aboliți aboleați abolirăți aboliserăți, aboliseți*
a III-a (ei, ele) abolesc (să) abolească aboleau aboli aboliseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)