3 intrări
13 definiții
ablegat sm [At: DA / Pl: ~ați / E: lat ablegatus, fr ablégat, ger Ablegat] 1 Trimis al Papei. 2 (Trs; înv) Deputat.
ABLEGÁT, ablegați, s. m. Trimis extraordinar al papei. – Din fr. ablégat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
ablegát s.m. 1 (bis.) Funcționar însărcinat de Papă cu misiuni speciale, reduse în prezent la rolul onorific de a se deplasa pentru a înmâna pălăria de cardinal, în momentul numirii, unui nou cardinal care nu se află la Roma. ♦ Gener. Legat, trimis special al Papei. 2 (înv.) Deputat. • pl. -ți. /<it. ablegato, lat. ablegatus, fr. ablégat, germ. Ablegat.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
ablegát (a-ble- / ab-le-) s. m., pl. ablegáți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
ablegát s. m. (sil. mf. ab-), pl. ablegáți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ABLEGÁT s. v. deputat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ABLEGÁT s.m. Trimis al papei. [Cf. fr. ablégat, lat. ablegatus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ablegát s. m. legat1 (2) al papei. (< fr. ablégat, lat. ablegatus, germ. Ablegat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
ablegát (ablegáți), s. m. – Nunțiu, trimis apostolic. < Lat. „ablegatus” (sec. XVIII). Puțin întrebuințat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ablegá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. ableágă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ablegá vb. tr. a îndepărta. (< lat. ablegare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
ablegát s. m. (sil. a-ble-; mf. ab-), pl. ablegáți
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ablegat s. v. CONGRESMAN. DEPUTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ablegat | ablegatul |
| plural | ablegați | ablegații | |
| genitiv-dativ | singular | ablegat | ablegatului |
| plural | ablegați | ablegaților | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT78) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) ablega | ablegare | ablegat | ablegând | singular | plural | ||
| ableagă | ablegați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | ableg | (să) ableg | ablegam | ablegai | ablegasem | |
| a II-a (tu) | ablegi | (să) ablegi | ablegai | ablegași | ablegaseși | ||
| a III-a (el, ea) | ableagă | (să) ablege | ablega | ablegă | ablegase | ||
| plural | I (noi) | ablegăm | (să) ablegăm | ablegam | ablegarăm | ablegaserăm, ablegasem* | |
| a II-a (voi) | ablegați | (să) ablegați | ablegați | ablegarăți | ablegaserăți, ablegaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | ableagă | (să) ablege | ablegau | ablegară | ablegaseră | ||
- silabisire: a-ble-; mf. ab-
| participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ablegat | ablegatul | ablegată | ablegata |
| plural | ablegați | ablegații | ablegate | ablegatele | |
| genitiv-dativ | singular | ablegat | ablegatului | ablegate | ablegatei |
| plural | ablegați | ablegaților | ablegate | ablegatelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||