opțiuni

3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ablegat sm [At: DA / Pl: ~ați / E: lat ablegatus, fr ablégat, ger Ablegat] 1 Trimis al Papei. 2 (Trs; înv) Deputat.

ABLEGÁT, ablegați, s. m. Trimis extraordinar al papei. – Din fr. ablégat.

ablegát s.m. 1 (bis.) Funcționar însărcinat de Papă cu misiuni speciale, reduse în prezent la rolul onorific de a se deplasa pentru a înmâna pălăria de cardinal, în momentul numirii, unui nou cardinal care nu se află la Roma. ♦ Gener. Legat, trimis special al Papei. 2 (înv.) Deputat. • pl. -ți. /<it. ablegato, lat. ablegatus, fr. ablégat, germ. Ablegat.

ABLEGÁT s.m. Trimis al papei. [Cf. fr. ablégat, lat. ablegatus].

ablegát s. m. legat1 (2) al papei. (< fr. ablégat, lat. ablegatus, germ. Ablegat)

ablegá vb. tr. a îndepărta. (< lat. ablegare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ablegát (a-ble- / ab-le-) s. m., pl. ablegáți

ablegát s. m. (sil. a-ble-; mf. ab-), pl. ablegáți

ablegát s. m. (sil. mf. ab-), pl. ablegáți

ablegá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. ableágă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABLEGÁT s. v. deputat.

ablegat s. v. CONGRESMAN. DEPUTAT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ablegát (ablegáți), s. m. – Nunțiu, trimis apostolic. < Lat. „ablegatus” (sec. XVIII). Puțin întrebuințat.

Intrare: ablegat (part.)
ablegat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ablegat
  • ablegatul
  • ablegatu‑
  • ablegată
  • ablegata
plural
  • ablegați
  • ablegații
  • ablegate
  • ablegatele
genitiv-dativ singular
  • ablegat
  • ablegatului
  • ablegate
  • ablegatei
plural
  • ablegați
  • ablegaților
  • ablegate
  • ablegatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ablegat (s.m.)
  • silabație: a-ble-gat, ab-le-gat
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ablegat
  • ablegatul
  • ablegatu‑
plural
  • ablegați
  • ablegații
genitiv-dativ singular
  • ablegat
  • ablegatului
plural
  • ablegați
  • ablegaților
vocativ singular
  • ablegatule
  • ablegate
plural
  • ablegaților
Intrare: ablega
verb (VT78)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ablega
  • ablegare
  • ablegat
  • ablegatu‑
  • ablegând
  • ablegându‑
 singular plural
  • ableagă
  • ablegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ableg
 (să)
  • ableg
  • ablegam
  • ablegai
  • ablegasem
a II-a (tu)
  • ablegi
 (să)
  • ablegi
  • ablegai
  • ablegași
  • ablegaseși
a III-a (el, ea)
  • ableagă
 (să)
  • ablege
  • ablega
  • ablegă
  • ablegase
plural I (noi)
  • ablegăm
 (să)
  • ablegăm
  • ablegam
  • ablegarăm
  • ablegaserăm
  • ablegasem
a II-a (voi)
  • ablegați
 (să)
  • ablegați
  • ablegați
  • ablegarăți
  • ablegaserăți
  • ablegaseți
a III-a (ei, ele)
  • ableagă
 (să)
  • ablege
  • ablegau
  • ablegară
  • ablegaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
legătură către această paradigmă

ablegat (s.m.)

  • 1. Trimis extraordinar al papei.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: