abdica

  • 1. (Despre monarhi) A renunța la tron.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI DN antonime: înscăuna un exemplu
    exemple
    • Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMINESCU).
      surse: DEXI
    • 1.1. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților), a se resemna, a se lăsa de...
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI DN figurat un exemplu
      exemple
      • Dezmoștenit de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămână-n minte decât un singur gând (EMINESCU)
        surse: DEXI
    • 1.2. A renunța la exercitarea puterii supreme (de către un Papă).
      surse: DEXI

etimologie:

7 definiții

abdica vi [At: MAIORESCU, D. I, 6 / Pzi: abdic / E: fr abdiquer, lat abdicare} 1 (D. monarhi) A renunța la tron. 2-3 (Pex) A renunța la o acțiune, o activitate (în fața unor greutăți).

ABDICÁ vb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăției.)

abdicà v. 1. a se lepăda într’un mod solemn de puterea supremă (vorbind de un împărat, rege sau Domn); 2. fig. a renunța la: a abdica libertatea.

*abdic, a -á v. intr. (lat. áb-dico, -dicáre; fr. abdiquer. V. de-, in- și pre-dic). Renunț de voie la o demnitate suverană: a abdica de la tron. – Mai bine ar fi ábdic, după prédic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABDICÁ vb. (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăției.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

A ABDICA DE LA DATORIE: A renunța la îndeplinirea datoriilor; A-și încălca îndeplinirea datoriilor.

A ABDICA DE LA PRINCIPIILE SALE: A face, a determina să renunțe la convingerile, ideile, principiile sale.

Intrare: abdica
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abdica abdicare abdicat abdicând singular plural
abdi abdicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abdic (să) abdic abdicam abdicai abdicasem
a II-a (tu) abdici (să) abdici abdicai abdicași abdicaseși
a III-a (el, ea) abdi (să) abdice abdica abdică abdicase
plural I (noi) abdicăm (să) abdicăm abdicam abdicarăm abdicaserăm, abdicasem*
a II-a (voi) abdicați (să) abdicați abdicați abdicarăți abdicaserăți, abdicaseți*
a III-a (ei, ele) abdi (să) abdice abdicau abdica abdicaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări”. Le prezentăm pentru edificare.

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. (Despre monarhi) A renunța la tron. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A renunța la ceva.

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron; fig. a renunța la ceva. – Fr. abdiquer (lat. lit. abdicare).

abdicá vb. I. intr. 1 A renunța la tron sau la exercitarea puterii supreme (de către un Papă). Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMIN.). 2 Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). Dezmoștenit de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămână-n minte decât un singur gând (EMIN.). • prez.ind. abdíc. / <fr. abdiquer, lat. abdicāre.

abdicá (a ~) vb., ind. prez. 3 abdícă

abdicá vb., ind. prez. 1 sg. abdíc, 3 sg. și pl. abdícă

A abdica ≠ a înscăuna

ABDICÁ vb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].

abdicá vb. intr. 1. a renunța la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna. 3. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare)

abdicá, abdíc, vb. I. Intr. A renunța la tron.

A ABDICÁ abdíc intranz. 1) (despre regi) A renunța la tron. 2) fig. (despre persoane) A renunța la ceva (din cauza greutăților apărute). ~ de la principii. /<lat. abdicare, fr. abdiquer