19 definiții pentru abator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abator sn [At: BACOVIA, O. 17 / Pl: ~oare / E: fr abattoir] 1 Loc în care se taie vitele Si: (înv) zalhana. 2 Personalul unui abator (1).

ABATÓR, abatoare, s. n. Loc special amenajat unde se sacrifică animalele în vederea obținerii cărnii, sub control sanitar-veterinar. – Din fr. abattoir.

ABATÓR, abatoare, s. n. Ansamblu alcătuit din clădirile, instalațiile, terenul etc. unde se taie vitele destinate consumului și se prelucrează carnea proaspătă. – Din fr. abattoir.

ABATÓR, abatoare, s. n. Clădire special amenajată, unde se taie vitele destinate consumului. Fig. Cufundat în beznă și măcinat de suferințe, poporul muncitor era minat în abatoarele războaielor imperialiste și silit să-și verse sîngele pentru interesele asupritorilor săi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574. Se trezeau într-o zi cu ordin verde [de concentrare] și trimiși la abatoarele fără hodină [ale războiului imperialist]. CAMILAR, N. II 375.

ABATÓR, abatoare, s. n. Clădire (cu instalații, teren) unde se taie vitele destinate consumului. – După fr. abattoir.

abatór s.n. 1 (ind. alim.) Ansamblu de clădiri și instalații unde se sacrifică animalele pentru consum și unde se prelucrează carnea proaspătă. 2 Fig. Masacru, război. • pl. -oare. / <fr. abattoir.

ABATÓR s.n. Loc (cu instalații speciale) unde se taie vitele. [Pl. -toare. / < fr. abattoir].

abatór s. n. 1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației. 2. (fig.) masacru. (< fr. abattoir)

abatór, abatoare, s.n. Ansamblul clădirilor și instalațiilor unde se taie vitele destinate consumului.

ABATÓR ~oáre n. Întreprindere unde se taie animalele destinate consumului. /<fr. abattoir

*abatór n., pl. oare (fr. abattoir, d. abattre, a doborî. V. abat). Barb. Tăĭetoare, zalhana, locu unde se taĭe vitele.

abatoriu n. zalhana, locul unde se taie vitele (= fr. abattoir).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abatór s. n., pl. abatoáre

abatór s. n., pl. abatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABATÓR s. (înv. și reg.) măcelărie, (reg.) belitoare, tăietorie, (înv.) scaun, zalhana. (Taie vitele la ~.)

ABATOR s. (înv. și reg.) măcelărie, (reg.) belitoare, tăietorie, (înv.) scaun, zalhana. (Taie oițele la ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

abatór (abatoáre), s. n. – Clădire unde se taie vitele destinate consumului. – Var. (înv.) abatoriu. < Fr. abattoir.

Intrare: abator
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abator
  • abatorul
  • abatoru‑
plural
  • abatoare
  • abatoarele
genitiv-dativ singular
  • abator
  • abatorului
plural
  • abatoare
  • abatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abator

  • 1. Loc special amenajat (ansamblu alcătuit din clădirile, instalațiile, terenul etc.) unde se sacrifică animalele în vederea obținerii cărnii (și unde se prelucrează carnea proaspătă), sub control sanitar-veterinar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM DN sinonime: belitoare măcelărie scaun tăietorie zalhana
  • surse: MDN '00 2 exemple
    exemple
    • figurat Cufundat în beznă și măcinat de suferințe, poporul muncitor era mînat în abatoarele războaielor imperialiste și silit să-și verse sîngele pentru interesele asupritorilor săi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574.
      surse: DLRLC
    • figurat Se trezeau într-o zi cu ordin verde [de concentrare] și trimiși la abatoarele fără hodină [ale războiului imperialist]. CAMILAR, N. II 375.
      surse: DLRLC

etimologie: