17 definiții pentru abator

abatór sn [At: BACOVIA, O. 17 / Pl: ~oare / E: fr abbatoir] 1 Loc în care se taie vitele Si: (înv) zalhana. 2 Personalul unui abator (1).

ABATÓR, abatoare, s. n. Loc special amenajat unde se sacrifică animalele în vederea obținerii cărnii, sub control sanitar-veterinar. – Din fr. abattoir.

ABATÓR, abatoare, s. n. Ansamblu alcătuit din clădirile, instalațiile, terenul etc. unde se taie vitele destinate consumului și se prelucrează carnea proaspătă. – Din fr. abattoir.

ABATÓR, abatoare, s. n. Clădire special amenajată, unde se taie vitele destinate consumului. Fig. Cufundat în beznă și măcinat de suferințe, poporul muncitor era minat în abatoarele războaielor imperialiste și silit să-și verse sîngele pentru interesele asupritorilor săi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574. Se trezeau într-o zi cu ordin verde [de concentrare] și trimiși la abatoarele fără hodină [ale războiului imperialist]. CAMILAR, N. II 375.

ABATÓR, abatoare, s. n. Clădire (cu instalații, teren) unde se taie vitele destinate consumului. – După fr. abattoir.

abatór s.n. 1 (ind. alim.) Ansamblu de clădiri și instalații unde se sacrifică animalele pentru consum și unde se prelucrează carnea proaspătă. 2 Fig. Masacru, război. • pl. -oare. / <fr. abattoir.

abatór s. n., pl. abatoáre

abatór s. n., pl. abatoáre

ABATÓR s. (înv. și reg.) măcelărie, (reg.) belitoare, tăietorie, (înv.) scaun, zalhana. (Taie vitele la ~.)

ABATÓR s.n. Loc (cu instalații speciale) unde se taie vitele. [Pl. -toare. / < fr. abattoir].

abatór s. n. 1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației. 2. (fig.) masacru. (< fr. abattoir)

abatór, abatoare, s.n. Ansamblul clădirilor și instalațiilor unde se taie vitele destinate consumului.

abatór (abatoáre), s. n. – Clădire unde se taie vitele destinate consumului. – Var. (înv.) abatoriu. < Fr. abattoir.

ABATÓR ~oáre n. Întreprindere unde se taie animalele destinate consumului. /<fr. abattoir

*abatór n., pl. oare (fr. abattoir, d. abattre, a doborî. V. abat). Barb. Tăĭetoare, zalhana, locu unde se taĭe vitele.

abatoriu n. zalhana, locul unde se taie vitele (= fr. abattoir).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABATÓR s. (înv. și reg.) măcelărie, (reg.) belitoáre, tăietoríe, (înv.) scáun, zalhaná. (Taie oițele la ~.)

Intrare: abator
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abator abatorul
plural abatoare abatoarele
genitiv-dativ singular abator abatorului
plural abatoare abatoarelor
vocativ singular
plural

abator

  • 1. Loc special amenajat (ansamblu alcătuit din clădirile, instalațiile, terenul etc.) unde se sacrifică animalele în vederea obținerii cărnii (și unde se prelucrează carnea proaspătă), sub control sanitar-veterinar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM DN sinonime: belitoare măcelărie scaun tăietorie zalhana
  • surse: MDN '00 2 exemple
    exemple
    • figurat Cufundat în beznă și măcinat de suferințe, poporul muncitor era mînat în abatoarele războaielor imperialiste și silit să-și verse sîngele pentru interesele asupritorilor săi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574.
      surse: DLRLC
    • figurat Se trezeau într-o zi cu ordin verde [de concentrare] și trimiși la abatoarele fără hodină [ale războiului imperialist]. CAMILAR, N. II 375.
      surse: DLRLC

etimologie: