ABATOR, abatoare, s. n. Clădire special amenajată, unde se taie vitele destinate consumului. Fig. Cufundat în beznă și măcinat de suferințe, poporul muncitor era minat în abatoarele războaielor imperialiste și silit să-și verse sîngele pentru interesele asupritorilor săi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574. Se trezeau într-o zi cu ordin verde [de concentrare] și trimiși la abatoarele fără hodină [ale războiului imperialist]. CAMILAR, N. II 375.