2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aținút2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~uți, ~e / E: aține] (D. drum, cale) Barat2.

aținút1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: aține] (Rar) 1 Urmărire. 2-7 Aținere (2-7).

ine [At: ALECSANDRI, P. II, 94 / V: ~a / Pzi: in / E: ml *attenere] 1 vr A fi mereu pe urma cuiva. 2 vr A pândi calea cuiva. 3 vt (Pop; îe) A ~ calea A împiedica trecerea cuiva. 4 vr A sta gata să prindă ceva. 5 vr A se pregăti să facă ceva. 6 vr (Pop; îe) -te! Fii gata! 7 vr (Îae) Fii tare! 8 vr (Înv) A avea pretenție la ceva. 9 vr (D. haiduci; înv) A se pregăti să atace.

AȚÍNE, ațin, vb. III. 1. Refl. și tranz. A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Var.: (pop.) ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

AȚINEÁ vb. II v. aține.

AȚÍNE, ațín, vb. III. 1. Refl. și tranz. A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

AȚINEÁ vb. II. v. aține.[1]

  1. Formele flexionare absente sunt înlocuite de cele ale verbului a aține. gall

AȚÍNE, ațín, vb. III. Refl. 1. A sta în calea cuiva, a pîndi trecerea cuiva (pentru a-l prinde sau ataca). Dragoș s-aținea Și cel zimbru cum venea Ghiaaga-n frunte-i arunca. ALECSANDRI, P. II 94. S-ațin pe-aici Patruzeci și cinci... De haiduci levinți, Duși de la părinți De cînd erau mici, La codru-n potici. ALECSANDRI, P. P. 63. ◊ (întărit prin «la drum», «la potecă» etc.) Se ațineau la drumuri și-i pofteau pe negustori la ei, spre găzduire, unde îi prădați și-i ucideau. PAS, L. I 113. (Fig.) Iubirile care-s mari Stau la drumuri ca tîlhari, Iubirile care-s mici Se ațin pe la potici. ALECSANDRI, P.P. 304. ◊ Tranz. (Cu complementul «drumul», «calea» etc.) Cele din urmă fiare... se înmulțeau și ațineau omului calea în văile apelor nouă. SADOVEANU, N. F. 53. Petre, cu cît îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cît Busuioc își înmuia glasul, cu atît se înverșuna și răcnea. REBREANU, R. II 41. Eu stau pe potecă și-ațin frumușel Cărarea la fete-n cîmpie. COȘBUC, P. II 39. Calea mîndrei aținui, O floricică de-i cerui. ALECSANDRI, P. P. 237. ♦ (Rar, urmat de determinări introduse prin prep. «după») A se ține după cineva, a se lua după cineva; a urmări. Ce? Cînd luna se strecoară printre nouri, prin pustii, Tu cu lumea ta de gînduri după ea să te ații? EMINESCU, O. I 157. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde un obiect care este gata să scape), a fi cu luare-aminte (pentru a reacționa la timpul potrivit), a băga bine de seamă. întindea brațe din ce în ce mai mari spre puzderia de fulgi, ca și cum s-ar fi aținut să prindă toată zăpada. BASSARABESCU, V. 50. Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă. VLAHUȚĂ, CL. 114. Se luară cu toții după dînsul [după butoi] pe marginea gîrlei, pînă îl dete apa mai la mal. Ursul se aținea mereu, pînă îi veni bine, se repezi în apă, luă butoiul în brațe. ISPIRESCU, L. 345. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «cu», arătînd instrumentul acțiunii) Din cînd în cînd, din tulbureală, scotea la lumină rețeaua, în care se zbăteau peștișorii argintii. Eu mă ațineam cu cofăielul și Jiu prea eram mirat de norocul nostru. SADOVEANU, N. F. 29. Zvîrle mingea-n sus... șl tot el aleargă, de s-aține cu mîinile și-o prinde. ȘEZ. II 62. ◊ Expr. (De obicei urmat de un vocativ, exprimat sau subînțeles, adesea cu sens nehotărît) Aține-te! = fii gata! ține-te bine! Acu-i acuîl adulmec [pe dușman] – aține-te! TOMA, C. V. 266. Cînd auzeam noi de masă, tăbăram pe dînsa, ș-apoi aține-te gură! CREANGĂ, A. 10.- Prez. ind. și: (popular) ațiu. – Variantă: ațineá vb. II.

AȚÍNE, ațín, vb. III. Refl. 1. A sta în calea cuiva, a pândi trecerea cuiva. ◊ Tranz. Calea mândrei aținui, O floricică de-i cerui (TEODORESCU). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care încearcă să scape); a băga bine de seamă. Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. Aține-te! = fii gata! ține-te bine! [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

AȚINEÁ vb. II. v. aține.

A AȚÍNE ațín tranz. (persoane) A opri pentru scurt timp cu un scop premeditat. /<lat. attenere

A SE AȚÍNE mă ațín intranz. 1) A sta în cale. 2) A merge mereu în imediata apropiere (a cuiva sau a ceva); a se ține. 3) A sta gata pentru a prinde ceva. ◊ Aține-te! păzește-te! /<lat. attenere

aține Mold. v. 1. a pândi, a sta la pândă: și te aține la hotare AL.; 2. a se ținea de; tu cu lumea ta de gânduri după ea (lună) să te ații EM. [Lat. ATTINERE].

ațín și ațíŭ, -út, a -eá și a ațíne v. tr. (lat. attinére, pop. attenére. – Se conj. ca țin). Pîndesc: a aținea calea cuĭva. V. refl. Pîndesc, îs atent: aține-te la poartă!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ațíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațín, 2 sg. ațíi, 1 pl. ațínem, 2 pl. ațíneți; imperf. 3 sg. ațineá; conj. prez. 3 să ațínă; ger. aținấnd; part. aținút

ațíne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațín, 1 pl. ațínem, imperf. 3 sg. ațineá; conj. prez. 3 sg. și pl. ațínă; ger. aținând; part. aținút

aține (ind. prez. 1 sg. ațin, conj. ațină, ger. aținînd)

ațin, -neam 1 imp., -nui 1 aor., -ne inf.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ațineá (-n, -nút), vb. – A pîndi (se folosește cu forma pron., sau cu compl. direct calea, drumul, poteca). Lat. *attĕnēre, în loc de attĭnēre (Pușcariu 160; DAR); cf. fr. atenir, sp. atener. Cf. ținea.

Intrare: aținut
aținut adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aținut
  • aținutul
  • aținutu‑
  • aținu
  • aținuta
plural
  • aținuți
  • aținuții
  • aținute
  • aținutele
genitiv-dativ singular
  • aținut
  • aținutului
  • aținute
  • aținutei
plural
  • aținuți
  • aținuților
  • aținute
  • aținutelor
vocativ singular
plural
Intrare: aține
verb (VT612)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ine
  • inere
  • aținut
  • aținutu‑
  • aținând
  • ațiind
  • aținându‑
  • ațiindu‑
singular plural
  • ine
  • ineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • in
  • iu
(să)
  • in
  • iu
  • ațineam
  • aținui
  • aținusem
a II-a (tu)
  • ii
(să)
  • ii
  • ațineai
  • aținuși
  • aținuseși
a III-a (el, ea)
  • ine
(să)
  • i
  • ie
  • aținea
  • aținu
  • aținuse
plural I (noi)
  • inem
(să)
  • inem
  • ațineam
  • aținurăm
  • aținuserăm
  • aținusem
a II-a (voi)
  • ineți
(să)
  • ineți
  • ațineați
  • aținurăți
  • aținuserăți
  • aținuseți
a III-a (ei, ele)
  • in
(să)
  • i
  • ie
  • ațineau
  • aținu
  • aținuseră
verb (V513)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aținea
singular plural
  • ațineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi)
  • aținem
(să)
  • aținem
a II-a (voi)
  • ațineți
(să)
  • ațineți
a III-a (ei, ele)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aține aținea

  • 1. reflexiv tranzitiv A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pândi 8 exemple
    exemple
    • Dragoș s-aținea Și cel zimbru cum venea Ghioaga-n frunte-i arunca. ALECSANDRI, P. II 94.
      surse: DLRLC
    • S-ațin pe-aici Patruzeci și cinci... De haiduci levinți, Duși de la părinți De cînd erau mici, La codru-n potici. ALECSANDRI, P. P. 63.
      surse: DLRLC
    • Se ațineau la drumuri și-i pofteau pe negustori la ei, spre găzduire, unde îi prădau și-i ucideau. PAS, L. I 113.
      surse: DLRLC
    • figurat Iubirile care-s mari Stau la drumuri ca tîlhari, Iubirile care-s mici Se ațin pe la potici. ALECSANDRI, P.P. 304.
      surse: DLRLC
    • Cele din urmă fiare... se înmulțeau și ațineau omului calea în văile apelor nouă. SADOVEANU, N. F. 53.
      surse: DLRLC
    • Petre, cu cît îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cît Busuioc își înmuia glasul, cu atît se înverșuna și răcnea. REBREANU, R. II 41.
      surse: DLRLC
    • Eu stau pe potecă și-ațin frumușel Cărarea la fete-n cîmpie. COȘBUC, P. II 39.
      surse: DLRLC
    • Calea mîndrei aținui, O floricică de-i cerui. ALECSANDRI, P. P. 237.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar A se ține după cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: urmări un exemplu
      exemple
      • Ce? Cînd luna se strecoară printre nouri, prin pustii, Tu cu lumea ta de gînduri după ea să te ații? EMINESCU, O. I 157.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Întindea brațe din ce în ce mai mari spre puzderia de fulgi, ca și cum s-ar fi aținut să prindă toată zăpada. BASSARABESCU, V. 50.
      surse: DLRLC
    • Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă. VLAHUȚĂ, CL. 114.
      surse: DLRLC
    • Se luară cu toții după dînsul [după butoi] pe marginea gîrlei, pînă îl dete apa mai la mal. Ursul se aținea mereu, pînă îi veni bine, se repezi în apă, luă butoiul în brațe. ISPIRESCU, L. 345.
      surse: DLRLC
    • Din cînd în cînd, din tulbureală, scotea la lumină rețeaua, în care se zbăteau peștișorii argintii. Eu mă ațineam cu cofăielul și nu prea eram mirat de norocul nostru. SADOVEANU, N. F. 29.
      surse: DLRLC
    • Zvîrle mingea-n sus... șl tot el aleargă, de s-aține cu mîinile și-o prinde. ȘEZ. II 62.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie (De obicei urmat de un vocativ, exprimat sau subînțeles, adesea cu sens nehotărât) Aține-te! = fii gata! ține-te bine!
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Acu-i acu – îl adulmec [pe dușman] – aține-te! TOMA, C. V. 266.
        surse: DLRLC
      • Cînd auzeam noi de masă, tăbăram pe dînsa, ș-apoi aține-te gură! CREANGĂ, A. 10.
        surse: DLRLC

etimologie: