AȚINE A aține calea (sau căile, drumul) cuiva = A pândi venirea cuiva spre a-l ataca, a-l jefui etc.: Cele din urmă fiare... se înmulțeau și ațineau omului calea în văile apelor nouă. (MIHAIL SADOVEANU) Petre, cu cât îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cât Busuioc își înmuia glasul, cu atât se înverșuna și răcnea. (LIVIU REBREANU) Aține-te! = Fii gata! Ține-te bine!: Când auzeam noi de masă, tăbăram pe dânsa, ș-apoi aține-te gură! (ION CREANGĂ)