2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

așternere sf [At: CANTEMIR, HR., ap. HEM 2025 / Pl: ~ri / E: așterne] 1 Împrăștiere pe jos, pe o suprafață Si: (îvr) așternătură (1), așternut1 (1). 2 Împrăștiere în calea cuiva Si: (îvr) așternătură (2), așternut1 (2). 3 Pregătire a unui drum în vederea trecerii cuiva Si: (îvr) așternătură (3), așternut1 (3). 4-5 Compunere. 6 Pictare. 7 Expunere. 8 întindere pe pământ Si: (îvr) așternătură (4), așternut1 (4). 9 Răsturnare. 10 Umilire. 11 Alergare. 12 Apucare stăruitoare de o treabă Si: (îvr) așternătură (5), așternut1 (5). 13 Trântire a cuiva la pământ Si: (îvr) așternătură (6), așternut1 (6). 14 Ucidere. 15 Trântire pe jos a cuiva spre a-l bate Si: (îvr) așternătură (7), așternut1 (7). 16 Pregătire a unui culcuș pe jos și: (îvr) așternătură (8), așternut1 (8). 17 Pregătire a patului Si: (îvr) așternătură (9), așternut1 (9). 18 Pregătire a grajdului Si: (îvr) așternătură (10), așternut1 (10). 19 Aranjare a mesei Si: (îvr) așternătură (11), așternut1 (11). 20 Pietruire a unui drum Si: (îvr) așternătură (12), așternut1 (12). 21 (Înv; îe) ~a socotelilor Bilanț.

AȘTÉRNERE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) așterne.V. așterne.

AȘTÉRNERE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) așterne.V. așterne.

AȘTÉRNERE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) așterne.

așternere f. lucrarea de a întinde, de a desfășura; așternerea socotelilor, bilanț.

aștérnere f. Acțiunea de a așterne. Expunere, bilanț: așternerea socotelilor.

aștérne [At: (sec. XVII) Mss. ap. GCR I, 233 / Pzi: aștérn / E: ml asternre] 1-2 vtr A (se) întinde sau împrăștia pe jos, ca să formeze un strat întins.3 vt A răspândi pe jos obiecte, (ca) un covor, pe care să calce cineva. 4 vt A amenaja o trecere, (un pod, un dmm etc.) pentru cineva. 5 vt (Îe) A ~ pe hârtie A scrie. 6 vt (Îe) A ~ pe portativ A compune muzică. 7 vt (Înv; îe) A ~ pe pânză A picta. 8 vt (Înv) A depune o plângere înaintea cuiva. 9 vt (Înv) A face o expunere. 10 vr (D. oameni) A se întinde. 11-12 vtr (Pan; d. obiecte) A (se) răsturna. 13 vr (Îe; înv) A se ~ de tot A se pleca cu umilință în fața cuiva. 14 vr (D. cai; îe) A se ~ drumului A fugi atât de repede, de parcă ar atinge pământul cu pântecele. 15 vr (Fig; îe) A se ~ pe o treabă A se apuca serios de o treabă. 16 vt A culca pe cineva la pământ. 17 vt A ucide pe cineva. 18 vt A întinde pe cineva jos spre a-l bate. 19 vt A întinde pe jos ceva pentru a face un culcuș. 20 vt A pregăti patul pentru culcare. 21 vt (Îe) A ~ Ia cai A pregăti grajdul cailor. 22 vt (Îe) A ~ masa A pune masa. 23 vt (Fig) A pregăti cuiva ceva. 24-25 vtr A (se) acoperi. 26 vt (Îe) A ~ un drum A pietrui un drum.

AȘTÉRNE, aștérn, vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦ Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. Tranz. A pregăti (și a întinde) așternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca. 3. Tranz. A scrie, a compune. 4. Refl. și tranz. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. ♦ Refl. Fig. A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. ◊ Expr. A se așterne la drum = a porni la drum lung. A se așterne drumului (sau câmpului etc.) = a fugi sau a merge foarte repede. 5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ◊ Expr. (Înv.) A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Lat. asternere.

AȘTÉRNE, aștérn, vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦ (Adesea fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. Tranz. A pregăti (și a întinde) așternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca. 3. Tranz. A scrie, a compune. 4. Refl. și tranz. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. ♦ (Fig.) A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. ◊ Expr. A se așterne la drum = a porni la drum lung. A se așterne drumului (sau câmpului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede. 5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ◊ Expr. (Înv.) A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Din lat. asternere.

AȘTÉRNE, aștérn, vb. III. 1. Tranz. A întinde (un covor, o pătură etc.) pe o suprafață. Peste frunzări toarnă țarină și peste țărînă așterne o rogojină. CREANGĂ, P. 29. [Făt-Frumos] se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. EMINESCU, N. 24. ◊ Fig. Tractoarele înaintau duduind de-a lungul șoselei așternută pe cîmpie. DUMITRIU, V. L. 116. Sta în picioare, pe prispă, neclintită, așternîndu-și privirea... pe dunga vînătă a drumului. VLAHUȚĂ, O. A. 97. ◊ Refl. (Poetic) Eu priveam la cernerea de fulgi din juru-mi, la covorul alb ca o lînă moale de miel care se așternea pretutindeni. SADOVEANU, O. III 330. Saltă-n scări și-aiurea Fuge iar din crîng. Cîmpi s-aștern în juru-i. TOMA, C. V. 99. Văpaia lungă s-așterne pe sclipitoarele întinderi. VLAHUȚĂ, N. 140. (Fig.) Se așternuse o tăcere, încît se auzea de-afară vuietul plopilor. CAMILAR, TEM. 16. Parcă se așternea o tristeță de pustiu peste locurile acelea. PAS, L. I 72. ♦ A împrăștia, a răspîndi ceva pe jos, așa încît să formeze un strat. A așterne nisip pe cărare.Fig. Zgomotoasa albie plină de stînci s-a sfîrșit, și de acum înainte cîmpia îi așterne lungi straturi de nisip și humă. BOGZA, C.O. 126. ◊ (Cu inversarea complementelor) A așterne o șosea cu pietriș. A așterne pămîntul cu paie.Refl.: O parte [din semințe] s-așternea pe stîncă și să rodească nu putea. MACEDONSKI, O. I 61. Frunza jos cădea, Pe pămînt se așternea, Parcă venise toamna. ȘEZ. IV 131. (Fig.) Se vor așterne peste noi... Zăpezile uitării. BENIUC, V. 32. 2. Tranz. (Cu privire la așternut, p. ext. la pat) A pregăti pentru culcare. Am primit poruncă... să aștern paturile în cele două odăi de oaspeți. SADOVEANU, N. F. 70. ◊ Fig. Dac-am văst ( = văzut) că nu mai vii... Pusei dorul căpătii, Urîtul mi-l așternui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. ◊ Absol. Pe vatră mi-e așternut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 236. Mult bine-mi era la ea, Că-mi așternea la răcoare Și mă-ntreba ce mă doare. ALECSANDRI, P. P. 238. Cum îți vei așterne, așa vei dormi. ♦ (Cu privire la masă) A așeza în ordine pe masă obiectele necesare pentru cei care mănîncă; a pune masa. ◊ Refl. (Despre masă, mai ales în basme) A se acoperi. Masa... se va așterne cu tot felul de mîncări și băuturi. RETEGANUL, P. I 62. 3. Tranz. (Adesea determinat prin «pe hîrtie») A scrie; a compune. Mihai Zaharia începu să aștearnă cuvintele bătrîmdui pe hîrtie, sub privirile aprinse ale țăranilor. MIHALE, O. 524. Cine știe pana a mînui să scrie din nou ce se află așternut aici. PAS, L. I 133. ♦ Fig. (Rar, cu privire la o pîră, un plan etc.) A desfășura în fața cuiva, a expune. În curte la Mihnea-vodă, Nemerit-a, Poposit-a, Măre, trei moșnegi bătrîni... Și pîrăsc pe Dobrișan Naintea lui Mihnea-vodă. Și din gură ce-i spunea, Pîra cum își așternea? TEODORESCU, P. P. 473. 4. Refl. (Despre persoane, mai ales determinat prin «la pămînt» sau «pe jos») A se întinde orizontal, a se culca la pămînt în toată lungimea sa. Plutonul se așternu la pămînt. CAMILAR, N. I 73. Se așternea de-a lungul, în marginea șesului, și sta multă vreme cu fața în soare, cu degetele încleștate sub ceafă și cu ochii pe jumătate deschiși. VLAHUȚĂ, O. A. 102. ◊ Tranz. Ostașii îl aduseră mort, îl așternuseră în zăpadă. DUMITRIU, N. 199. ♦ Fig. (Despre cal, de obicei determinat prin «drumului» sau «la drum», mai rar prin «vîntului», «cîmpului» etc.) A fugi foarte repede. Ci fie-așa! Pegasul meu, așterne-te la drum. BENIUC, V. 39. Cum iei pămîntul în galop Și cum te-așterni ca un potop De trăsnete-n pustiu! COȘBUC, P. I 112. Fug caii duși de spaimă și vîntului s-aștern. EMINESCU, O. I 98. Alei, murgul meu voinic! Așterne-te drumului Ca și iarba cîmpul la La suflarea vîntului! ALECSANDRI, P. P. 74. ◊ (Despre călăreți) În lumina revărsatului de zi, cei cinci cazaci se așternuseră într-o fugă nebună. SADOVEANU, O. VII 35. ◊ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe») A începe cu tot dinadinsul să facă ceva, a se apuca temeinic sau în tihnă de ceva; a se pune, a se așeza pe... Tînărul cronicar foiletonist... se așterne din zi în zi mai fervent pe lucru. VLAHUȚĂ, O. A. 212. Gheorghe se așternea cu tot dinadinsul pe învățătură. VLAHUȚĂ, O. A. I 119. S-au adunat cu toatele la priveghi, și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună! CREANGĂ, P. 34. ◊ (Se accentuează durata îndelungată a acțiunii) Și iarăși te-ai așternut, pe ședere, acasă! PAS, Z. I 299. 5. Tranz. A trînti, a culca (pe cineva) la pămînt (printr-o lovitură). [Calul] nimic nu făcea... Numa-n tafturi se umfla Și departe l-azvîrlea, Fierea-ntr-însul cătrănea, Mort pe jos îl așternea. TEODORESCU, P. P. 523. ◊ Expr. (învechit) A așterne pe cineva la scară = a întinde pe cineva pe jos pentru a-l bate. Jeluitorii au umblat fugari prin pădure, de frică, că-i căuta să-i aducă la curte și să-i aștearnă la scară. ȘEZ. IV 18. 6. Tranz. Fig. (Rar) A pune la cale, a unelti, a urzi. Ia, cum sînt unele firi! Tu le faci bine și ele îți aștern moarte! SBIERA, P. 86.

AȘTÉRNE, aștérn, vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦ Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, așa încât să formeze un strat. 2. Tranz. A pregăti așternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ◊ Expr. Cum îți vei așterne așa vei dormi = după cum știi să-ți orânduiești viața așa vei trăi. ♦ A pune masa. 3. Tranz. A scrie; a compune. ♦ (Rar) A expune în fața cuiva o pâră, un plan etc. Și din gură ce-i spunea, Pâra cum își așternea? (TEODORESCU). 4. Refl. și tranz. A (se) întinde orizontal pe jos, a (se) culca la pământ. Se așternea de-a lungul, în marginea șesului (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. (Refl.) A se așterne la drum = a porni la drum lung. A se așterne drumului (sau câmpului etc.) = a fugi sau a merge foarte repede. ♦ Refl. Fig. A se apuca temeinic sau în tihnă de ceva; a se pune, a se așeza pe... Și unde nu s-au așternut pe mâncate și pe băute (CREANGĂ). 5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ◊ Expr. (Înv.) A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Lat. asternere.

A AȘTÉRNE aștérn tranz. 1) A întinde pe o suprafață. ~ covorul. ~ o pânză. ~ asfalt. 2) (patul) A pregăti pentru culcare, aranjând așternutul. ◊ Cum îți vei așterne așa vei dormi ce acțiuni vei întreprinde așa rezultate vei obține. 3) (masa) A înzestra cu cele necesare pentru a mânca. 4) (gânduri, idei etc.) A exterioriza în scris. 5) A face să se aștearnă. /<lat. asternere

A SE AȘTÉRNE mă aștérn intranz. 1) A se lăsa (pe o suprafață) formând un strat. Frunzele s-au așternut pe sub copaci. 2) (despre ființe) A se întinde pe jos; a se culca la pământ. 3) fig. A se apuca serios de ceva. ~ pe scris. ~ la vorbă.~ la drum a porni la drum lung. 4) A se întinde în fața ochilor; a se deschide; a se desfășura. /<lat. asternere

așterne v. 1. a întinde de-alungul, a desfășura: a așterne pe cineva la pământ; 2. a pregăti patul, masa; 3. a acoperi: cu fulgi prin neguri câmpii așternea AL.; a așterne cu piatră, a pardosi; a așterne pe hârtie, a scrie; a așterne o plângere, a se jelui; 4. fig. a încondeia, a ponegri: l’am așternut bine; 5. a se întinde, a se lungi; a se așterne drumului (pământului), a alerga în toată fuga (calul): fug caii duși de spaimă și vântului s’aștern EM. [Lat. ASTERNERE].

aștérn, -út, a aștérne v. tr. (lat. astérnere. – Să aștearnă. V. strat). Întind, lungesc: a așterne mantaŭa pe pămînt. Pregătesc: a așterne patu, masa. Trîntesc: a așterne pe cineva la pămînt. Acoper: a așterne mormîntu cu florĭ, a așterne florĭ pe mormînt. Pavez: a așterne șoseaŭa cu peatră. Redactez: a așterne pe hîrtie o reclamațiune. Fig. Raportez, încondeĭez, daŭ de gol: a așterne un pungaș la judecată. V. refl. Alerg grozav, vorbind de caĭ: s’a așternut drumuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aștérnere (rar) s. f., g.-d. art. aștérnerii

aștérnere s. f., g.-d. art. aștérnerii; pl. aștérneri

aștérne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aștérn; conj. prez. 3 să așteárnă; part. așternút

aștérne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aștérn; conj. prez. 3 sg. și pl. așteárnă; part. așternút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AȘTÉRNERE s. așezare, întindere, punere. (~ feței de masă.)

AȘTERNERE s. așezare, întindere, punere. (~ feței de masă.)

arată toate definițiile

Intrare: așternere
așternere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • așternere
  • așternerea
plural
  • așterneri
  • așternerile
genitiv-dativ singular
  • așterneri
  • așternerii
plural
  • așterneri
  • așternerilor
vocativ singular
plural
Intrare: așterne
verb (VT601)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • așterne
  • așternere
  • așternut
  • așternutu‑
  • așternând
  • așternându‑
singular plural
  • așterne
  • așterneți
  • așterneți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aștern
(să)
  • aștern
  • așterneam
  • așternui
  • așternusem
a II-a (tu)
  • așterni
(să)
  • așterni
  • așterneai
  • așternuși
  • așternuseși
a III-a (el, ea)
  • așterne
(să)
  • aștearnă
  • așternea
  • așternu
  • așternuse
plural I (noi)
  • așternem
(să)
  • așternem
  • așterneam
  • așternurăm
  • așternuserăm
  • așternusem
a II-a (voi)
  • așterneți
(să)
  • așterneți
  • așterneați
  • așternurăți
  • așternuserăți
  • așternuseți
a III-a (ei, ele)
  • aștern
(să)
  • aștearnă
  • așterneau
  • așternu
  • așternuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

așternere

etimologie:

  • vezi așterne
    surse: DEX '98 DEX '09

așterne

  • 1. tranzitiv A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 9 exemple
    exemple
    • Peste frunzari toarnă țărînă și peste țărînă așterne o rogojină. CREANGĂ, P. 29.
      surse: DLRLC
    • [Făt-Frumos] se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. EMINESCU, N. 24.
      surse: DLRLC
    • figurat Tractoarele înaintau duduind de-a lungul șoselei așternută pe cîmpie. DUMITRIU, V. L. 116.
      surse: DLRLC
    • figurat Sta în picioare, pe prispă, neclintită, așternîndu-și privirea... pe dunga vînătă a drumului. VLAHUȚĂ, O. A. 97.
      surse: DLRLC
    • reflexiv poetic Eu priveam la cernerea de fulgi din juru-mi, la covorul alb ca o lînă moale de miel care se așternea pretutindeni. SADOVEANU, O. III 330.
      surse: DLRLC
    • reflexiv poetic Saltă-n scări și-aiurea Fuge iar din crîng. Cîmpi s-aștern în juru-i. TOMA, C. V. 99.
      surse: DLRLC
    • reflexiv poetic Văpaia lungă s-așterne pe sclipitoarele întinderi. VLAHUȚĂ, N. 140.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Se așternuse o tăcere, încît se auzea de-afară vuietul plopilor. CAMILAR, TEM. 16.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Parcă se așternea o tristeță de pustiu peste locurile acelea. PAS, L. I 72.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv adesea figurat A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • A așterne nisip pe cărare.
        surse: DLRLC
      • Zgomotoasa albie plină de stînci s-a sfîrșit, și de acum înainte cîmpia îi așterne lungi straturi de nisip și humă. BOGZA, C.O. 126.
        surse: DLRLC
      • A așterne o șosea cu pietriș. A așterne pământul cu paie.
        surse: DLRLC
      • O parte [din semințe] s-așternea pe stîncă și să rodească nu putea. MACEDONSKI, O. I 61.
        surse: DLRLC
      • Frunza jos cădea, Pe pămînt se așternea, Parcă venise toamna. ȘEZ. IV 131.
        surse: DLRLC
      • Se vor așterne peste noi... Zăpezile uitării. BENIUC, V. 32.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A pregăti (și a întinde) așternutul sau, prin extensiune, patul pentru culcare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Am primit poruncă... să aștern paturile în cele două odăi de oaspeți. SADOVEANU, N. F. 70.
      surse: DLRLC
    • figurat Dac-am văst ( = văzut) că nu mai vii... Pusei dorul căpătii, Urîtul mi-l așternui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144.
      surse: DLRLC
    • absolut Pe vatră mi-e așternut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 236.
      surse: DLRLC
    • absolut Mult bine-mi era la ea, Că-mi așternea la răcoare Și mă-ntreba ce mă doare. ALECSANDRI, P. P. 238.
      surse: DLRLC
    • absolut Cum îți vei așterne, așa vei dormi.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca; a pune masa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. reflexiv mai ales în basme (Despre masă) A se acoperi.
      surse: DLRLC sinonime: acoperi un exemplu
      exemple
      • Masa... se va așterne cu tot felul de mîncări și băuturi. RETEGANUL, P. I 62.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Mihai Zaharia începu să aștearnă cuvintele bătrînului pe hîrtie, sub privirile aprinse ale țăranilor. MIHALE, O. 524.
      surse: DLRLC
    • Cine știe pana a mînui să scrie din nou ce se află așternut aici. PAS, L. I 133.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat rar (Cu privire la o pâră, un plan etc.) A desfășura în fața cuiva.
      surse: DLRLC sinonime: expune un exemplu
      exemple
      • În curte la Mihnea-vodă, Nemerit-a, Poposit-a, Măre, trei moșnegi bătrîni... Și pîrăsc pe Dobrișan Naintea lui Mihnea-vodă. Și din gură ce-i spunea, Pîra cum își așternea? TEODORESCU, P. P. 473.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv tranzitiv A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Plutonul se așternu la pămînt. CAMILAR, N. I 73.
      surse: DLRLC
    • Se așternea de-a lungul, în marginea șesului, și sta multă vreme cu fața în soare, cu degetele încleștate sub ceafă și cu ochii pe jumătate deschiși. VLAHUȚĂ, O. A. 102.
      surse: DLRLC
    • Ostașii îl aduseră mort, îl așternuseră în zăpadă. DUMITRIU, N. 199.
      surse: DLRLC
    • 4.1. reflexiv figurat A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Tînărul cronicar foiletonist... se așterne din zi în zi mai fervent pe lucru. VLAHUȚĂ, O. A. 212.
        surse: DLRLC
      • Gheorghe se așternea cu tot dinadinsul pe învățătură. VLAHUȚĂ, O. A. I 119.
        surse: DLRLC
      • S-au adunat cu toatele la priveghi, și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună! CREANGĂ, P. 34.
        surse: DLRLC
      • Și iarăși te-ai așternut, pe ședere, acasă! PAS, Z. I 299.
        surse: DLRLC
      • 4.1.1. expresie A se așterne la drum = a porni la drum lung.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 4.1.2. expresie A se așterne drumului (sau câmpului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
        exemple
        • Ci fie-așa! Pegasul meu, așterne-te la drum. BENIUC, V. 39.
          surse: DLRLC
        • Cum iei pămîntul în galop Și cum te-așterni ca un potop De trăsnete-n pustiu! COȘBUC, P. I 112.
          surse: DLRLC
        • Fug caii duși de spaimă și vîntului s-aștern. EMINESCU, O. I 98.
          surse: DLRLC
        • Alei, murgul meu voinic! Așterne-te drumului Ca și iarba cîmpului La suflarea vîntului! ALECSANDRI, P. P. 74.
          surse: DLRLC
        • În lumina revărsatului de zi, cei cinci cazaci se așternuseră într-o fugă nebună. SADOVEANU, O. VII 35.
          surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Calul] nimic nu făcea... Numa-n tafturi se umfla Și departe l-azvîrlea, Fierea-ntr-însul cătrănea, Mort pe jos îl așternea. TEODORESCU, P. P. 523.
      surse: DLRLC
    • 5.1. expresie învechit A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Jeluitorii au umblat fugari prin pădure, de frică, că-i căuta să-i aducă la curte și să-i aștearnă la scară. ȘEZ. IV 18.
        surse: DLRLC
  • 6. tranzitiv figurat rar A pune la cale.
    surse: DLRLC sinonime: unelti urzi un exemplu
    exemple
    • Ia, cum sînt unele firi! Tu le faci bine și ele îți aștern moarte! SBIERA, P. 86.
      surse: DLRLC

etimologie: