19 definiții pentru parcurge parcura percurge


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

parcurge vt [At: GHICA, A. 52 / V: (înv) perc~, (cscj) ~ra[1] / Pzi: parcurg / E: ctm fr parcourir + rom curge] 1 (C. i. spații, distanțe etc.) A circula pe toată întinderea, în diverse sensuri, de la un capăt la altul. 2-3 (Pgn) A merge până la capăt. 4-5 (Fig) A privi succesiv și repede. 6 A citi repede și superficial. 7 A răsfoi. 8 (Pgn) A citi. corectată

  1. În original, tipărit greșit: ~ga. O confirmă și referința încrucișată corespunzătoare — LauraGellner

PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge).

PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge).

PARCÚRGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la drumuri sau distanțe) A străbate (de la un capăt la altul). Același ceas... măsura și pașii celor ce parcurgeau cei cîțiva metri ai foaierului. CAMIL PETRESCU, N. 14. Se urcă în avion să parcurgă cinci sute de kilometri în două ore. C. PETRESCU, Î. II 268. 2. A trece cu privirea peste ceva; a citi în treacăt, în grabă, a răsfoi (o carte, un ziar). Parcurse distrat, cu ochii, calea-laptelui, boltită de-a curmezișul cerului. C. PETRESCU, Î. I 18. – Forme gramaticale: perf. s. parcursei, part. parcurs. – Variante: (învechit) percúre (I. IONESCU, M. 65) vb. III, parcurá (GHICA, A. 52) vb. I.

PARCÚRGE vb. III. tr. 1. A străbate (un drum, o distanță). 2. A citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. [P.i. -cúrg, perf.s. -cursei, part. -curs. / după fr. parcourir].

PARCÚRGE vb. tr. 1. a străbate (un drum, o distanță). 2. a citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. (după fr. parcourir)

A PARCÚRGE parcúrg tranz. 1) (distanțe, drumuri etc.) A trece de la un capăt la altul (sau dintr-o parte în alta); a acoperi. 2) (ziare, reviste, cărți etc.) A examina, a citi în grabă; a răsfoi; a frunzări. ◊ ~ cu privirea (sau cu ochii) a citi în fugă. /<fr. parcourir

PARCURÁ vb. I v. parcurge.

PARCURÁ vb. I v. parcurge.

PARCURÁ vb. I v. parcurge.

percurge v. 1. a străbate; 2. fig. a examina în treacăt: a percurge o carte.

*parcúrg, -cúrs, V. percurg.

*percúrg, -cúrs, a -cúrge v. tr. (d. curg, după lat. percúrrere și fr. parcourir). Străbat mergînd, curgînd: a percurge o țară, trenu percurge linia cu mare ĭuțeală, glonțu percurge aeru, rîu percurge județu. Străbat cu ochiĭ citind ĭute, răsfoĭesc: a percurge o curte. – Și parcurg (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs

parcúrge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; part. parcúrs


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARCÚRGE vb. 1. a face, a merge, a străbate. (~ zilnic 10 km.) 2. a măsura, a străbate. (~ camera de la un capăt la celălalt.) 3. (SPORT) a acoperi, a străbate. (Atletul a ~ distanța de 5 000 m în...) 4. v. cutreiera. 5. v. străbate. 6. v. citi. 7. v. răsfoi.

PARCURGE vb. 1. a face, a merge, a străbate. (~ zilnic 10 km.) 2. a măsura, a străbate. (~ camera de la un capăt la celălalt.) 3. (SPORT) a acoperi, a străbate. (Atletul a ~ distanța de 5 000 m în...) 4. a colinda, a cutreiera, a străbate, a vîntura, (pop. și fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. și reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rînd satele și orașele.) 5. a străbate, a traversa, (înv.) a spăla. (Dunărea ~ mai multe țări.) 6. a citi, (livr.) a lectura, (înv. și pop.) a spune, a zice. (A ~ cîteva rînduri.) 7. a răsfoi, (rar) a petrece. (A ~ o lucrare, notițele.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

parcúrge (parcúrg, parcúrs), vb. – A străbate, a merge. – Var. parcurge. Fr. parcourir, adaptat la conjug. lui a curge.Der. parcurs (var. percurs), s. n. (distanță străbătută).

Intrare: parcurge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parcurge
  • parcurgere
  • parcurs
  • parcursu‑
  • parcurgând
  • parcurgându‑
singular plural
  • parcurge
  • parcurgeți
  • parcurgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parcurg
(să)
  • parcurg
  • parcurgeam
  • parcursei
  • parcursesem
a II-a (tu)
  • parcurgi
(să)
  • parcurgi
  • parcurgeai
  • parcurseși
  • parcurseseși
a III-a (el, ea)
  • parcurge
(să)
  • parcurgă
  • parcurgea
  • parcurse
  • parcursese
plural I (noi)
  • parcurgem
(să)
  • parcurgem
  • parcurgeam
  • parcurserăm
  • parcurseserăm
  • parcursesem
a II-a (voi)
  • parcurgeți
(să)
  • parcurgeți
  • parcurgeați
  • parcurserăți
  • parcurseserăți
  • parcurseseți
a III-a (ei, ele)
  • parcurg
(să)
  • parcurgă
  • parcurgeau
  • parcurseră
  • parcurseseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parcura
  • parcurare
  • parcurat
  • parcuratu‑
  • parcurând
  • parcurându‑
singular plural
  • parcu
  • parcurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parcur
(să)
  • parcur
  • parcuram
  • parcurai
  • parcurasem
a II-a (tu)
  • parcuri
(să)
  • parcuri
  • parcurai
  • parcurași
  • parcuraseși
a III-a (el, ea)
  • parcu
(să)
  • parcure
  • parcura
  • parcură
  • parcurase
plural I (noi)
  • parcurăm
(să)
  • parcurăm
  • parcuram
  • parcurarăm
  • parcuraserăm
  • parcurasem
a II-a (voi)
  • parcurați
(să)
  • parcurați
  • parcurați
  • parcurarăți
  • parcuraserăți
  • parcuraseți
a III-a (ei, ele)
  • parcu
(să)
  • parcure
  • parcurau
  • parcura
  • parcuraseră
percurge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)