2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZUP interj. Cuvânt care redă zgomotul unei mișcări precipitate, al unei sărituri sau al unei căderi subite. – Onomatopee.

ZUP interj. Cuvânt care redă zgomotul unei mișcări precipitate, al unei sărituri sau al unei căderi subite. – Onomatopee.

ZUP interj. Cuvânt care redă zgomotul unei mișcări precipitate, al unei sărituri sau al unei căderi subite. – Onomatopee.

zup i [At: CREANGĂ, A. 49 / E: fo] (Are) 1 Cuvânt care imită zgomotul unei mișcări precipitate, al unei sărituri sau al unei căderi subite. 2 (Reg; îe) A bate ~ – ~ A bate foarte tare cu pumnii.

zup interj. (adesea repet.) Cuvînt care redă zgomotul unei mișcări precipitate, al unei sărituri sau al unei căderi subite. Da buzna în dormitor și zup în pat (VIN.). • /onomat.

ZUP interj. (Adesea cu valoare verbală) Onomatopee care redă zgomotul unei mișcări precipitate, al unei sărituri sau al unei căderi. V. zdup. Muierea cumpără peștele și-l spintecă... cînd îl spintecă: zup! o pungă cu bani din foalele peștelui. RETEGANUL, P. IV 27. Mă dau iute pe o creangă mai spre poale și odată fac: zup! în niște cînepă. CREANGĂ, A. 49.

zup! int. indică o fugă precipitată: și odată fac zup! în niște cânepă CR. [Onomatopee].

zdup interj., s.n. 1 interj, (de obicei repet.) Cuvînt care imită zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați. Nu se aude decît zdup-zdup pe scară (TEOD.). ◊ (cu val. vb.) Numai ce-aud așa ca un vînt... și deodată, zdup! Pe prispă (SADOV.). 2 s.n. (fam.; în legătură cu vb. „a băga”, „a intra”) Închisoare. Va fi băgat la zdup (STANCU). ◊ Expr. A ședea la zdup v. ședea. • / onomat.

zdup și zup, interj. care arată zgomotu uneĭ sărirĭ și a căderiĭ subite: copiiĭ zdup peste gard! V. dupac, dupăĭ, țup.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZUP interj. (adesea cu valoare verbală) ~ v. zdup. (onomat., cf. hop, dup) [și DLRLC]


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ZUP 1. – E. act. 2. Zupa, Stoica (17 B II 223). 3. Zupcoae, D-tra mold. 1671 din s. Ciobrău, marital.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Zup s. pr. denumire improprie dată de unii consumatori băuturii răcoritoare „7 Up”.

Intrare: zup
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • zup
Intrare: Zup
nume propriu (I3)
  • Zup

zup

  • 1. Cuvânt care redă zgomotul unei mișcări precipitate, al unei sărituri sau al unei căderi subite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Muierea cumpără peștele și-l spintecă... cînd îl spintecă: zup! o pungă cu bani din foalele peștelui. RETEGANUL, P. IV 27.
      surse: DLRLC
    • Mă dau iute pe o creangă mai spre poale și odată fac: zup! în niște cînepă. CREANGĂ, A. 49.
      surse: DLRLC

etimologie: