zup interj. (adesea repet.) Cuvînt care redă zgomotul unei mișcări precipitate, al unei sărituri sau al unei căderi subite. Da buzna în dormitor și zup în pat (VIN.). • /onomat.

ZUP 1. – E. act. 2. Zupa, Stoica (17 B II 223). 3. Zupcoae, D-tra mold. 1671 din s. Ciobrău, marital.