ZUP interj. (Adesea cu valoare verbală) Onomatopee care redă zgomotul unei mișcări precipitate, al unei sărituri sau al unei căderi. V. zdup. Muierea cumpără peștele și-l spintecă... cînd îl spintecă: zup! o pungă cu bani din foalele peștelui. RETEGANUL, P. IV 27. Mă dau iute pe o creangă mai spre poale și odată fac: zup! în niște cînepă. CREANGĂ, A. 49.