4 intrări

Articole pe această temă:

34 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ZBURĂTOÁRE1, zburătoare, s.. f. Pasăre, orătanie (care zboară). Din cînd în cînd zburătoarele... felurit și măiestrit colorate, zburau cu zgomot mare de aripi. SADOVEANU, E. 178. Acesta-i vestitul Păsări-Lăți-Lungilă... ciuma zburătoarelor și spaima oamenilor, că altfeli nu te pricepi cum să-i mai zici. CREANGĂ, P. 246. Spune-mi... ce soi de zburătoare este grangurul? ODOBESCU, S. III 32.

ZBURĂTOÁRE2, zburătoare, s. f. Plantă erbacee, din regiunile de munte și de coline, cu tulpina înaltă și cu florile mari, roșii-purpurii, folosită în medicina populară (Epilobium angustifolium). Se fierbe zburătoare... se amestecă cu tărîțe și ceva sare și se dă vitei să mănînce, și-i trece. ȘEZ. IV 128.

ZBURĂTOÁRE, zburătoare, s. f. 1. Pasăre; orătanie (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe, prevăzute cu peri mătăsoși; este folosită în medicina populară (Epilobium angustifolium). – Din zbura + suf. -(ă)toare.

zburătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. zburătórii; pl. zburătóri

zburătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. zburătórii; pl. zburătóri

zburătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. zburătórii; pl. zburătóri

ZBURĂTOÁRE s. 1. (ORNIT.) pasăre. (O ~ de pradă.) 2. (BOT.; Epilobium angustifolium) pufuliță.

ZBURĂTOÁRE s. v. pojarniță, pufuliță, răchitan, răscoage, sunătoare.

ZBURĂTOÁRE ~ f. 1) Pasăre care zboară. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cilindrică, având frunze lanceolate, flori purpurii sau albe și fructe capsule, folosită în scopuri medicinale; răscoage. / a zbura + suf. ~ătoare

ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă, imaginată ca un duh care chinuie somnul fetelor; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium).Zbura + suf. -ător.

ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară) Ființă fantastică închipuită ca un spirit rău care chinuiește noaptea în somn fetele și femeile; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit, întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium).Zbura + suf. -ător.

ZBURĂTÓR4, -OÁRE, zburători, -oare, adj. 1. Care zboară (cu ajutorul aripilor); care poate să zboare; înaripat. Cum mergea el, numai iată că i se înfățoșează o furnică zburătoare. CREANGĂ, P. 237. Păsărică zburătoare, Unde mergi cu dorul meu? ALECSANDRI, P. III 71. O mulțime de pești zburători, cari, ivindu-să din apă, strălucea ca soarele. DRĂGHICI, R. 31. ♦ (Despre aripi) Pentru zbor, de zburat. Meșterii gîndea Și ei își făcea Aripi zburătoare De șindrili ușoare. ALECSANDRI, P. P. 191. 2. (Rar, despre lucruri) Care plutește în aer purtat de vînt. Veneau și nori de spumă zburătoare, care țișneau peste ape. DUMITRIU, P. F. 23.

ZBURĂTÓR2, -OÁRE, zburători, -oare, adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). – Din zbura + suf. -(ă)tor.

!pána-zburătórului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pénei-zburătórului

zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre

zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; (persoană, pasăre) f. sg. și pl. zburătoáre, g.-d. sg. art. zburătoárei

ZBURĂTÓR adj., s. 1. adj. plutitor. (Păsări ~oare.) 2. s. v. aviator. (Un ~ de clasă.) *3. s. (MED. POP.) (pop.) lipitură. (~ul este „boala” provocată de Zburător, personaj mitologic.)

ZBURĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care zboară; care poate zbura. /a zbura + suf. ~ător

sburătoare f. 1. animal ce sboară: sburători cu mândre pene AL.; 2. pl. păsări de curte; 3. mare și frumoasă plantă cu tulpina acoperită cu peri și cu florile roșu-purpurii (Epilobium).

Intrare: zburător (adj.)
zburător (adj.) adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zburător zburătorul zburătoare zburătoarea
plural zburători zburătorii zburătoare zburătoarele
genitiv-dativ singular zburător zburătorului zburătoare zburătoarei
plural zburători zburătorilor zburătoare zburătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: zburătoare (plantă)
zburătoare (pl. -i) substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zburătoare zburătoarea
plural zburători zburătorile
genitiv-dativ singular zburători zburătorii
plural zburători zburătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: zburătoare (pasăre)
zburătoare (pl. -e) substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zburătoare zburătoarea
plural zburătoare zburătoarele
genitiv-dativ singular zburătoare zburătoarei
plural zburătoare zburătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: pana-zburătorului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pana-zburătorului
plural
genitiv-dativ singular penei-zburătorului
plural
vocativ singular
plural

pana-zburătorului

  • 1. Plantă erbacee cu frunze păroase, și cu flori mari, violete sau albe, fără miros (Lunaria annua).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

zburătoare (pasăre)

  • 1. Pasăre; animal (care zboară).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM NODEX 3 exemple
    exemple
    • Din cînd în cînd zburătoarele... felurit și măiestrit colorate, zburau cu zgomot mare de aripi. SADOVEANU, E. 178.
      surse: DLRLC
    • Acesta-i vestitul Păsări-Lăți-Lungilă... ciuma zburătoarelor și spaima oamenilor, că altfeli nu te pricepi cum să-i mai zici. CREANGĂ, P. 246.
      surse: DLRLC
    • Spune-mi... ce soi de zburătoare este grangurul? ODOBESCU, S. III 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zbura + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zburătoare (plantă)

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium).
    exemple
    • Se fierbe zburătoare... se amestecă cu tărîțe și ceva sare și se dă vitei să mănînce, și-i trece. ȘEZ. IV 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zbura + sufix -ător.
    surse: DEX '09 NODEX

zburător (adj.)

  • 1. Care zboară; care poate să zboare.
    surse: DEX '09 NODEX DEX '98 DLRLC sinonime: înaripat 3 exemple
    exemple
    • Cum mergea el, numai iată că i se înfățoșează o furnică zburătoare. CREANGĂ, P. 237.
      surse: DLRLC
    • Păsărică zburătoare, Unde mergi cu dorul meu? ALECSANDRI, P. III 71.
      surse: DLRLC
    • O mulțime de pești zburători, cari, ivindu-să din apă, strălucea ca soarele. DRĂGHICI, R. 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pentru zbor, de zburat.
      surse: DEX '09 DLRLC DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Meșterii gîndea Și ei își făcea Aripi zburătoare De șindrili ușoare. ALECSANDRI, P. P. 191.
        surse: DLRLC
  • 2. Care plutește în aer (purtat de vânt).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Veneau și nori de spumă zburătoare, care țîșneau peste ape. DUMITRIU, P. F. 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zbura + sufix -ător.
    surse: DEX '09 NODEX DEX '98 DLRM