2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zapór2 sn vz zăpor2

zapór1 sn vz zăpor1

zăpor2 sn [At: LB / V: (îrg) zap~ / Pl: ~oare / E: ns cf zăpuc] 1 (Reg) Rujeolă. 2 (Trs) Scarlatină (1). 3 (Trs) Varioală. 4 (Reg) Pată sau pustulă pe piele caracteristică unor boli eruptive. 5 (Reg) Erupție pe piele datorată febrei. 6 (Trs) Boală (de piele) la animale, nedefinită mai îndeaproape. 7 (Trs; îf zapor) Jeg.

zăpor1 sn [At: (cca 1650) IORGA, D. B. I, 99 / V: zapur, (înv) ~oa sf, zăbor, zap~1 (A și: zapor / Pl: zaporuri), zop~, jap~ / A și: (îvr) zăpor / Pl: ~oare / E: vsl запор, cf bg *запор] 1 (Mol; înv) Poprire (1). 2 (Pex) Sechestru. 3 (Reg) Baraj a cărui manevrare permite pornirea plutelor sau funcționarea morilor de apă. 4 (Reg; pex) Apă oprită de un baraj. 5 (Reg) Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un punct al unui râu, în special la coturi sau pe secțiuni de scurgere mai înguste, din cauza căreia se produc creșteri de nivel și inundații. 6 (Reg; pex) Revărsare (1). 7 (Reg; îe; d. cai) A pune ~ A nu voi să tragă Si: a se împotrivi. 8 (Reg; îae; d. oameni) A refuza să facă ceva. 9 (Rar; îe; d. oameni) A pune ~ gurii A-și impune tăcere. 10 (Trs; îe) A sta la ~ A rezista în fața dificultăților, înfruntându-le. 11 (Reg; d. cai) A fi cu ~ la luătură A porni greu. 12 (Reg) Ploaie torențială. 13 (Reg) Furtună (4).

ZĂPÓR, zăpoare, s. n. (Pop.) 1. Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un punct al unui râu, îndeosebi la coturi sau pe secțiuni de scurgere mai înguste, datorită căreia se produc creșteri de nivel și inundații; p. ext. revărsare, inundație. 2. Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau funcționarea morilor de apă; apa oprită la baraj. ◊ Expr. A pune zăpor = (despre cai) a nu voi să tragă; a se împotrivi. – Din bg. zapor.

ZĂPÓR, zăpoare, s. n. (Pop.) 1. Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un punct al unui râu, îndeosebi la coturi sau pe secțiuni de curgere mai înguste, datorită căreia se produc creșteri de nivel și inundații; p. ext. revărsare, inundație. 2. Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau funcționarea morilor de apă; apa oprită la baraj. ◊ Expr. A pune zăpor = (despre cai) a nu voi să tragă; a se împotrivi. – Din bg. zapor.

ZĂPÓR, zăpoare, s. n. 1. Baraj de gheață care se formează primăvara pe o apă curgătoare (și care, la dezgheț, se rupe și provoacă revărsări); p. ext. revărsare, inundație, puhoi. Se va mîntui zăporul și se vor scurge puhoaiele. SADOVEANU, B. 211. E destul numai o schimbare de vînt să adie cîteva zile Sudul, și zăpoarele se rup; sloii se mișcă alunecînd la vale. BART, E. 309. ◊ Fig. Să pornească, în sfîrșit, și zăporul lor, ca ploaia aceasta ușurătoare. C. PETRESCU, A. R. 46. 2. Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor (v. hait) sau a morilor; p. ext. apa oprită la baraje, curentul apei cînd se deschide barajul. Te duci la oraș, Fată de plutaș Pornită-n zăpor Ca un vînător? CORBEA, A. 38. Cînd se îmblînzi faur și porni zăporul pe Bistrița, Axinte se înfățișă cu cel dintîi miel și cu cea dintîi floare. SADOVEANU, O. VIII 111. Poartă moara cu zăpor. Pe secetă închide iazul morii, de se strînge apă mai multă căreia îi dă drumu de poartă pietrele. ȘEZ. IX 152. ◊ Expr. (Despre cai) A pune zăpor = a nu voi să tragă, a se împotrivi, a se arăta nărăvaș; a se pune în poară. Caii, ca și cum și-ar fi uitat năravul, merseseră bine pînă atunci. Dar, la jumătatea dealuluitranc! puseră zăpor. MACEDONSKI, O. III 105.

ZĂPÓR, zăpoare, s. n. 1. Baraj de sloiuri de gheață care se formează primăvara pe un râu; p. ext. revărsare, inundație. 2. Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau a morilor; apa oprită la baraje. ◊ Expr. (Despre cai) A pune zăpor = a nu voi să tragă; a se împotrivi. – Bg. zapor.

ZĂPÓR ~oáre n. 1) Îngrămădire de sloiuri de gheață, formată primăvara în anumite locuri, pe cursul unui râu. 2) Baraj construit special pentru a putea porni plutele sau morile. 3) Torent mare de apă care se formează la spargerea unui baraj. /<bulg. zapor

zăpor n. Tr. topirea ghieții. [Ung. ZÁPOR, pohoiu].

zăpór n., pl. oáre (vsl. zaporŭ, rătez de ușă; bg. zapor, stăvilar, zăgaz; rus. zapór, zăvor, oprire; ung. zápor, povol, undă. V. o- și pri-por, zăpresc). Baraj de sloĭurĭ pe rîurĭ: spărgătoru de gheață a făcut un canal pin zăpor la gura Siretuluĭ. Opreală de apă din cauza sloĭurilor (Olt. ArhO, 1928, 158). Fig. Vest. A pune zăpor, a pune opor, a te opune (CL. 1922, 372). A sta la zăpor, a înfrunta nevoile (primejdiile). Viitură, undă, năboĭ, apă care se revarsă. Apă oprită de stăvilar la moară. V. haĭt 2 și baraj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăpór (pop.) s. n., pl. zăpoáre

zăpór s. n., pl. zăpoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZAPÓR s. v. scarlatină.

ZĂPÓR s. v. puhoi, șuvoi, torent.

zăpor s. v. PUHOI. ȘUVOI. TORENT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zăpór (-oáre), s. n.1. Dezgheț, viitură, avalanșă. – 2. Barieră de gheață în rîurile navigabile. Sl. zaporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 229; Conev 81), cf. bg. zapor „dig”, rus. zapor „oprire”, mag. zápor „viitură”. – Der. zăpori, vb. (a inunda). Aceleiași rădăcini sl. îi aparține zăpri, vb. refl. (a suferi de retenție de urină), din sl. zaprĕti „a închide”, der. zăpreală, s. f. (retenție); cf. zăpreti, vb. (a reține; a speria), sec. XVI, înv., din același vb. sl., der. zăpreștenie, s. f. (detenție), din sl. zaprĕštenije.

arată toate definițiile

Intrare: zapor
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zapor
  • zaporul
  • zaporu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zapor
  • zaporului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zăpor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpor
  • zăporul
  • zăporu‑
plural
  • zăpoare
  • zăpoarele
genitiv-dativ singular
  • zăpor
  • zăporului
plural
  • zăpoare
  • zăpoarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zopor
  • zoporul
  • zoporu‑
plural
  • zopoare
  • zopoarele
genitiv-dativ singular
  • zopor
  • zoporului
plural
  • zopoare
  • zopoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zapor

etimologie:

zăpor zopor

  • 1. popular Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un punct al unui râu, îndeosebi la coturi sau pe secțiuni de scurgere mai înguste, datorită căreia se produc creșteri de nivel și inundații.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Se va mîntui zăporul și se vor scurge puhoaiele. SADOVEANU, B. 211.
      surse: DLRLC
    • E destul numai o schimbare de vînt să adie cîteva zile Sudul, și zăpoarele se rup; sloii se mișcă alunecînd la vale. BART, E. 309.
      surse: DLRLC
    • figurat Să pornească, în sfîrșit, și zăporul lor, ca ploaia aceasta ușurătoare. C. PETRESCU, A. R. 46.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau funcționarea morilor de apă; apa oprită la baraj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Te duci la oraș, Fată de plutaș Pornită-n zăpor Ca un vînător? CORBEA, A. 38.
      surse: DLRLC
    • Cînd se îmblînzi faur și porni zăporul pe Bistrița, Axinte se înfățișă cu cel dintîi miel și cu cea dintîi floare. SADOVEANU, O. VIII 111.
      surse: DLRLC
    • Poartă moara cu zăpor. Pe secetă închide iazul morii, de se strînge apă mai multă căreia îi dă drumu de poartă pietrele. ȘEZ. IX 152.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Torent mare de apă care se formează la spargerea unui baraj.
      surse: NODEX
    • 2.2. expresie A pune zăpor = (despre cai) a nu voi să tragă; a se împotrivi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Caii, ca și cum și-ar fi uitat năravul, merseseră bine pînă atunci. Dar, la jumătatea dealului – tranc! puseră zăpor. MACEDONSKI, O. III 105.
        surse: DLRLC

etimologie: