VÂRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [Pl. și: vârși] – Din sb. vrša.

varșă sf vz vârșă²

vârjă sf vz vârșă¹

vârșă¹ sf [At: ȘINCAI, HR. I, 308/33 / V: (reg) ~șe, ~șie, (Pl: ~șii), ~șcă, ~ște, ~rjă / Pl: ~șe, ~și / E: vsl връшаcf bg върша, scr vrša] 1 Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un coș de formă lunguiață, din nuiele sau din sârmă, cu gura largă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie. 2 (Reg; îe; îf vârșie) A intra în ~șie A intra în încurcătură. 3 (Reg; șîs ~ de plasă, ~ cu ochiuri) Unealtă de pescuit, în formă de sac, alcătuită dintr-o plasă întinsă pe mai multe cercuri și cu gura răsfrântă înăuntru Vz eteră, vintir. 4 (Reg; îf vârșie) Crâsnic² (3). 5 (Reg) Lucrare de consolidare a malului unui râu. 6 (Reg) Îngrăditură improvizată din crengi, mărăcini etc. 7 Leasă de mărăcini urzită în partea de deasupra a unui gard de nuiele, pentru a împiedica trecerea peste el Si: vârșeală.

vârșă² sf [At: ALRM SN I h 13/551 / V: var~ / Pl: ? / E: nct] 1 (Reg) Nuia arcuită sau un fel de greblă prinsă la ambele capete de toporiștea coasei, pentru a așeza în brazdă cerealele cosite. 2 (Reg; la plug) Cormană¹ (1) (de lemn). 3 (Reg; la căruță; îf varșă) Cruce (63). 4 (Mol; îf varșă) Lemn de care se prind orcicurile la căruță sau la plug.

vârșcă sf vz vârșă¹

vârșe¹ sf vz vârșă¹

vârșie sf vz vârșă¹

vârște sf vz vârșă¹

vîrșă s.f Unealtă de pescuit, compusă dintr-un coș lunguieț, făcut din nuiele (de răchită) împletite sau din plasă, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pîlnie; vintir. Turbinca plină de draci, cari se zbăteau ca peștii în vîrșî (CR.). • pl. -e, -i. /<sl. veche sp'&iiiA, KpT^uJd; cf. bg. epbma, srb. vrsa.

VÂRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [Pl. și: vârși] – Din scr. vrša.

VÎRȘĂ, vîrșe și vîrși, s. f. Unealtă de pescuit în formă de capcană, alcătuită dintr-un sac (făcut din plasă, v. vintir, sau din nuiele de răchită împletite) întins pe mai multe cercuri, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pîlnie. Pe cînd lucea luna pe negurile Șiretului, eu vegheam lîngă vîrșe, pe malul apei, cu oameni vechi. SADOVEANU, O. III 430. Arternie are vîrși cu care prinde pește. STĂNOIU, C. I. 6. Se înfățișează și Ivan... cu turbinca plină de draci, care se zbăteau ca peștii în vîrșă. CREANGĂ, P. 305.

VÂRȘĂ ~e f. Unealtă de pescuit, constând dintr-un coș în formă de pâlnie, confecționat din plasă sau din nuiele. [G.-D. vârșei] /< sb. vrša

vârșă f. Mold. V. vârșie.

vârșie (vârșă) f. coș mai mare din nuiele de răchită de prins pești mari: se sbăteau ca peștii în vârșă CR. [Serb. VRȘA].

vîrșă (nord) și vîrșe (vest) f., pl. ĭ, ca cîrjă-cîrjĭ, și vîrșie (sud) f. (vsl. *vriša, sîrb. vrša, rut. rus. vérša). Vintir de nuĭele. V. vatră, cursă 1, veĭsă.

vârșă s. f., art. vârșa, g.-d. art. vârșei; pl. vârșe

vârșă s. f., art. vârșa, g.-d. art. vârșei; pl. vârșe

vârșă s. f., art. vârșa, g.-d. art. vârșei; pl. vârșe

vîrșă, pl. vîrșe

vârșă, -șe.

vîrșă (-și), s. f. – Vintir, plasă. – Var. vîrșie, vîrșă. Sl. vrŭšije, sb., slov. vrša (Cihac, II, 499; Tiktin; Conev 74).

VÎRȘA, b. (IO 197), < subst. vîrșă.

VÂRȘĂ s. (PESCUIT) vintir.

VÎRȘĂ s. (PESCUIT) vintir.

vấrșă, vârșe, (vârsă), s.f. (reg.) Unealtă de pescuit utilizată frecvent pe râurile Lăpuș și pe Someș, confecționată din nuiele, în forma unui cilindru, legate la un capăt în jurul unui butuc de lemn; în partea opusă, gaura vârșei este întoarsă spre interior în formă conică, cu un orificiu pe unde intră peștii, la momeală: „Tare-i vârșa, tare-i balta” (Bârlea, 1924, II: 269). – Din srb. vrša (Șăineanu, DEX, MDA).

vârșă, vârșe, (vârsă), s.f. – (reg.) Unealtă de pescuit utilizată frecvent pe Lăpuș și pe Someș, confecționată din nuiele, în forma unui cilindru, legate la un capăt în jurul unui butuc de lemn; în partea opusă, gaura vârșei este întoarsă spre interior în formă conică, cu un orificiu pe unde intră peștii, la momeală (Șainelic, 1986: 46): „Tare-i vârșa, tare-i balta” (Bârlea, 1924, II: 269). – Din srb. vrša (Șăineanu, DEX, MDA).

vârșă, -e, (vârsă), s.f. – Unealtă de pescuit utilizată frecvent pe Lăpuș și pe Someș, confecționată din nuiele, în forma unui cilindru, legate la un capăt în jurul unui butuc de lemn; în partea opusă, gaura vârșei este întoarsă spre interior în formă conică, cu un orificiu pe unde intră peștii, la momeală (Șainelic 1986: 46): „Tare-i vârșa, tare-i balta” (Bârlea 1924 II: 269). – Din sl. vrǔsije, srb. vrša (DER, DEX).