opțiuni
22 de definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

ȚÂNCĂ, țânce, s. f. (Rar) Fetiță, copiliță. – Din țânc.

tincă s.f. (reg.) curcă.

ȚÎNCĂ s.f. (Mold.) Cățelușă. Ș-au pus acei ape numele Moldova, pre numele unii țînci ce s-au înecatu într-acea apă, ce o au chemat pe țîncă Molda. URECHE; cf. N. COSTIN, apud TDRG.- Variante: țincă (N. COSTIN, apud TDRG). . Etimologie: țînc + suf. -ă. Vezi și țincșor, țînc.

ȚINCĂ s.f. v. țîncă.

TINCĂ s.f. (Ban.) Curcă. Tinkĕ. Gallus Indianus. AC, 374. Etimologie: cf. tiurcă, tincă.

țincă s. v. CĂȚELUȘĂ.

ȚINCĂ s. v. cățelușă.

Tinc/a, -ă v. Ecaterina II 7; Timotei II 10 e.

HUSASĂU DE TINCA, com. în jud. Bihor; 2.153 loc. (1998). Satul Husasău de Tinca apare menționat documentar în 1332.

țâncă s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce

țâncă (rar) s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce

tincă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~nci / E: ns cf tiurcă, tucă] (Orn; reg) Curcă (Meleagris gallopavo).

țâncă (rar) s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce

țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin mulțimea asta? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș.

TINCĂ, tinci, s. f. (Reg.) Curcă.

ȚÎNCĂ, țînce, s. f. (Rar, mai ales depreciativ) Fetiță, copiliță. Cum, eu să nu mă însor pînă n-a crește țînca asta? PAMFILE, M. R. 28.

TINCĂ, tinci, s. f. (Regional) Curcă.

ȚÂNCĂ, țânce, s. f. (Fam.; rar) Fetiță, copiliță. – Tânc + suf. -ă.

‡ȚINCĂ (pl. -ce) sf. Cățelușă: pre numele unei țince ce o chiamă Molda... s’au numit Moldova apa Moldovei (N.-COST.) [ținc1].

țincă sf vz țâncă

țâncă sf [At: SIMION DASC., LET. 6 / V: țin~ / Pl: ~nce, ~nci / E: țânc2 + -ă] 1 (Îrg) Femela țâncului (17). 2 (Fam) Fetișcană (1). 3 (Fam; pex) Fiică.

țâncă, țânce, s.f. (reg.) 1. (pop. și înv.) fetiță, copiliță. 2. (înv.) femela unui câine de talie mică.