terciu n. mămăligă semilichidă ce țăranul o mănâncă cu brânză ori cu zeamă de prune: cine are piper mult, bagă și în terciu PANN. [Origină necunoscută].

TERCI, terciuri, s. n. Mâncare gătită din mălai fiert în apă; mămăligă foarte moale. ◊ Expr. A face pe cineva (sau ceva) terci = a nimici pe cineva (sau ceva); a distruge. – Et. nec.

telci sm vz terci¹

terci¹ sn [At: PANN, P. V. II, 148/13 / V: (reg) telci / Pl: ~uri / E: nct] 1 Mâncare făcută din mălai fiert în apă Si: (reg) coleașă. 2 (Pex) Mâncare făcută din boabe măcinate (de grâu, orez etc.) fierte în apă. 3 Mămăligă foarte moale. 4 (Pfm; îe) A face (pe cineva, sau ceva) ~ A nimici. 5 (Pop; îe) A cădea cu nasul în ~ A-și pierde omenia, cinstea. 6 (Reg; îe) S-a întărit ~ul Nu-i de glumă. 7 (Reg; îe) A face ~ul praf A nu face nimic. 8 (Reg; îae) A rămâne de rușine. 9 (Reg; îe) A se băga în ~ul cuiva A se amesteca în treburile altuia. 10 (Reg; îe) A (nu mai) răscoli ~ul A (nu mai) aminti de lucruri neplăcute. 11 (Reg; d. oameni; îe) A fi moale ~ A fi bleg. 12 (Reg; pan) Amestec din care nu se mai poate alege nimic Si: talmeș-balmeș. 13 (Reg) Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi amestecată Si: (reg) cir. 14 (Reg) Rămășițe de la fiertul rachiului din fructe. 15 (Reg) Preparat moale obținut din usturoi pisat, folosit în medicina populară.

TERCI, terciuri, s. n. Mâncare gătită din mălai fiert în apă; mămăligă foarte moale. ◊ Expr. A face pe cineva (sau ceva) terci = a nimici pe cineva (sau ceva); a distruge. – Et. nec.

TELCI s. n. v. terci.

TERCI, terciuri, s. n. Mîncare constînd din mălai fiert în apă; mămăligă foarte subțire. Dacă aduci întîi terciul, Pe urmă aduci de surdă Oaspetelui oau (= ouă) și urdă. PANN, P. V. II 148. Zeamă de terci... Acum cum ar fi mîncat. TEODORESCU, P. P. 487. ◊ Fig. (Cu aluzie la lipsa de consistență a mîncării) Bălăcea prin terciul subțire ce-i trecea de ștaifurile scîlciate, se urca pe pantaloni ca două jgheaburi umede. I. BOTEZ, ȘC. 99. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) terci = a face (pe cineva sau ceva) una cu pămîntul; a face praf. – Variantă: telci (ȘEZ. V 6) s. n.

TERCI ~iuri n. 1) Partea lichidă din conținutul mămăligii care fierbe; mămăligă foarte moale. ◊ A face ~ pe cineva (sau ceva) a zdrobi, a strivi pe cineva (sau ceva). 2) Fel de mâncare preparat din mălai (și alte crupe), fiert cu apă (și cu grăsime). /Orig. nec.

tercĭ n., pl. urĭ (cp. cu germ. de sus sterz, störz, tercĭ). Amestec semi lichid de făină (de popușoĭ, de grîŭ) cu apă (ferbinte saŭ rece): mămăliga, în ainte de a se întări, e tercĭ. – În nord cir. V. sos.

terciu, -ciuri.

terci s. n., pl. terciuri

terci s. n., pl. terciuri

terci s. n., pl. terciuri

terci

TERCI s. 1. păsat, (reg.) cir, meșniță, rișcașă. (A mâncat ~ de mălai.) 2. (înv. și reg.) mlat, (reg.) coleașă, letiu, (Mold.) clic. (Mămăliga foarte moale se numește ~.)

TERCI s. 1. păsat, (reg.) cir, meșniță, rișcașă. (A mîncat ~ de mălai.) 2. (înv. și reg.) mlat, (reg.) coleașă, letiu, (Mold.) clic. (Mămăliga foarte moale se numește ~.)

terci (-iuri), s. n. – Mămăligă foarte moale, coleașă. Origine necunoscută, poate expresivă; dar nu e atestată rădăcina cu care s-ar putea pune în legătură. Explicația din Germ. Sterz (Cihac, II, 532; Tiktin) este greu de admis. – Der. terciui, vb. (a face terci); terciuială, s. f. (acțiunea de a face terci).

TERCIU, ard (Sur X); Terce, Radul (17 B III 421), < subst. terci.