2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TẤRLĂ, târle, s. f. 1. Loc neîmprejmuit și neacoperit unde se odihnesc vitele sau oile în timpul pășunatului; p. ext. stâna cu toate dependințele ei. 2. Turmă de oi. – Cf. sb. trlo.

târlă1 sf [At: ZILOT, CRON. 83 / Pl: ~le / E: ns cf bg търло, търла, tt tyrlau] 1 (Reg) Stână. 2 (Reg) Loc unde a fost sau este așezată o stână cu toate dependințele ei. 3 (Reg) Loc (îngrădit) pe câmp unde stau oile sau vitele (în timpul iernii). 4 (Reg) Loc (împrejmuit și) neacoperit unde se adună și se odihnesc oile sau vitele. 5 (Reg) Despărțitură amenajată pentru oile care fată sau pentru mânzări, miei etc. 6 (Reg) Partea unde se adăpostesc oile sau caprele ținute acasă. 7 (Reg) Loc unde pășunează oile. 8 (Reg) Turmă (1) de oi. 9 (Reg; pan; gmț; îs) ~ grea Casă cu mulți copii. 10 (Reg; fig; dep; șîs ~la satului) Femeie desfrânată. 11 (Reg) Asociație de mai mulți păstori. 12 (Reg) Loc îngrășat, gunoit de oi. 13 (Reg; pre) Bălegar de oi sau de vite. 14 (Reg) Gospodărie, cuprinzând curtea și casa unui om de la țară. 15 (Reg; pex) Sat mic, de curând întemeiat. 16 (Înv) Așezare provizorie pe o moșie străină pentru a face plugărie sau pentru a văra cu oile. 17 (Reg) Ogrinji1.

TẤRLĂ, târle, s. f. 1. Loc neîmprejmuit și neacoperit unde se odihnesc vitele sau oile în timpul pășunatului; p. ext. stâna cu toate dependințele ei. 2. Turmă de oi. – Cf. scr. trlo.

TÎ́RLĂ, tîrle, s. f. Loc neîmprejmuit și neacoperit unde se adună și se odihnesc vitele aflate la pășune; p. ext. stîna cu toate dependințele ei. Pe malul înverzit al Dobrogei se aprindeau focuri; iar din baltă veneau strigătele văcarilor care-și îndemnau boii în tîrlă. DUNĂREANU, CH. 148. Scoboară degrabă ciobanul La tîrlă cu oile lui. COȘBUC, P. I 293. Tîrle de oi se zăresc pe sub poalele codrilor, mori și herăstraie de-a lungul apelor. VLAHUȚĂ, O. A. II 143.

TÂRLĂ ~e f. 1) Construcție primitivă în afara satului, unde se adăpostesc oile și ciobanii vara și unde se prepară produsele din lapte de oaie; stână; oierie. 2) Loc unde se află această construcție. 3) Grup mare de oi. [Sil. târ-lă] /cf. sb. trlo, bulg. trălo

târlă f. 1. loc de iernat pentru vite cu bordeie pentru păzitori; 2. așezare provizorie pe o moșie străină pentru a face plugărie sau pentru a văra cu oile. [Serb. TRLO, locul unde se țin vitele iarna].

1) tî́rlă f., pl. e (bg. tŭrlo, sîrb. trlo, id. V. tor). Odaĭe, cîșlă, perdea, îngrăditură de vară p. oĭ la cîmp. Locu unde se odihnesc oile după muls. Locu stîneĭ cu toate dependențele eĭ (GrS. 6, 245). V. cĭopor.

2) tî́rlă și túrlă f., pl. e (d. tîrlă 1, adică „putoare”). Nord. Triv. Tîrfă, fleoarță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tấrlă s. f., g.-d. art. tấrlei; pl. tấrle

târlă s. f., g.-d. art. târlei; pl. târle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÎRLĂ s. stînă, (rar) oierie, (reg.) băcie, cășărie, colibă, mandră, mutare, odalîc, sălaș, (prin Transilv., Ban. și vestul Munt.) staul.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîrlă (-le), s. f. – Stînă, ocol de vite. – Megl. torlă. Sl., cf. bg. tărlo, sb. trlo, cr. tèrlo (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 412). – Der. tîrlaș, s. m. (coproprietar al unei stîne), cf. GS, VI, 43; tîrli, vb. (a-și așeza tîrla într-un anumit loc; a zăbovi cu turma într-un anumit loc); tîrliște, s. f. (loc în care mai înainte a fost o tîrlă), cf. bg. tărlište.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tấrlă, târle, (tirlă), s.f. – Suprafață împrejmuită pentru adăpostul oilor; staul (Dăncuș, 1986): „Mă duc în târlă, nu-i nimic. Și dacă ziu din târlă văd că șede un om (...) cu clopu’ rădicat și nu zâce nici țâț” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 126). ♦ (onom.) Târlea, Târle, Târleac, nume de familie (40 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. srb. trlo „locul unde se țin vitele iarna” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX).

tấrlă, -e, (tirlă), s.f. – Suprafață împrejmuită pentru adăpostul oilor; staul (Dăncuș 1986). – Cf. srb. trlo.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TARLE cf. magh. tarló „miriște”. 1. – (17 B II 451) din Chiojdu. 2. Tîrlea (17 A II 234; Viciu); Tîrl/escu Învățător, 1890; -ești s. (r. Teleajen) și Tărlești s. disp. (reg. Argeș), sau < subst. tîrlă. 3. Cu grafia ăr > ră: Trălea, mold., 1609 (Sd XI 87). 4. Terle I. (Bir II 389); – V., mold. (Sur VII). Cf. Nic. Tarlo sol polon (Sd XXIII 68).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

neam de târlă expr. peior. (om) bădăran, mitocan, prost crescut.

arată toate definițiile

Intrare: Tarle
Tarle nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tarle
Intrare: târlă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târlă
  • târla
plural
  • târle
  • târlele
genitiv-dativ singular
  • târle
  • târlei
plural
  • târle
  • târlelor
vocativ singular
plural

târlă

  • 1. Loc neîmprejmuit și neacoperit unde se odihnesc vitele sau oile în timpul pășunatului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: staul diminutive: târlioară attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe malul înverzit al Dobrogei se aprindeau focuri; iar din baltă veneau strigătele văcarilor care-și îndemnau boii în tîrlă. DUNĂREANU, CH. 148.
      surse: DLRLC
    • Scoboară degrabă ciobanul La tîrlă cu oile lui. COȘBUC, P. I 293.
      surse: DLRLC
    • Tîrle de oi se zăresc pe sub poalele codrilor, mori și herăstraie de-a lungul apelor. VLAHUȚĂ, O. A. II 143.
      surse: DLRLC
  • 2. Turmă de oi.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: